Premium
Autorităţile palestiniene vor să dezvolte turismul în Hebron şi Nablus, motoarele economice ale ţării şi cele mai mari oraşe din Cisiordania, după ce în ultimii ani destinaţiile preferate de turişti au fost localităţi precum Bethleem şi Ierihon, mai apropiate de Ierusalim, realatează agerpres.
Palestinienii şi arabii în general merg aici la Moscheea Ibrahim, a cărei intrare este în Oraşul Vechi după trecerea printr-un punct de control, în timp ce israelienii se roagă la Mormântul Patriarhilor, o sinagogă ce reprezintă două treimi din lăcaş, separat în două după un atentat din 1994 comis de un evreu de extremă-dreaptă.
Situaţia de aici o reproduce fidel, la o scară mai mică, pe cea din oraş. În Oraşul Vechi locuiesc într-o colonie câteva sute de oameni, apăraţi fiecare cam de trei militari, dar din acest motiv în zona H2 se află peste o sută de puncte de control ale armatei israeliene. Strada Al-Shuhada din Oraşul Vechi a fost închisă pentru a-i încuraja pe coloniştii israelieni să se stabilească în casele abandonate de palestinieni, în timp proprietarii care nu vor să renunţe la imobilele lor sunt nevoiţi să umble prin tribunale.
Din acest motiv multe dintre magazinele din souq au tras obloanele, iar unele zone sunt protejate cu plasă pentru a-i feri pe palestinieni de gunoaiele aruncate de coloniştii stabiliţi la etajele de deasupra. Cu toate acestea, municipalitatea din Hebron asigură servicii publice şi pentru coloniştii israelieni, dintr-o raţiune simplă - dorinţa de a preveni o situaţie în care coloniştii şi-ar putea înfiinţa un consiliu propriu, care să le asigure serviciile de bază.
Primarul Hebronului, Tayseer Abu Sneineh, spune că oraşul său, care asigură o treime din PIB-ul Palestinei, este şi oraşul care suferă cel mai mult de pe urma ocupaţiei israeliene, din cauza faptului că aşezările coloniştilor sunt localizate chiar în inima oraşului.
El afirmă că deşi numărul coloniştilor israelieni din Oraşul Vechi din Hebron nu depăşeşte 400, existenţa lor a dus la închiderea a aproape 2.500 de magazine palestiniene şi la instalarea a 121 de puncte de control şi baraje ale armatei israeliene. Cu toate acestea, edilul din Hebron dă asigurări că turismul este 100% sigur.
"Hebron este sigur 100% pentru turişti şi este bine ştiut că este oraşul profetului Avraam, care este cunoscut pentru generozitatea sa şi pentru faptul că este sfântul patron al musafirilor. Pe lângă poliţie şi forţele de securitate, cel mai important lucru este comunitatea din Hebron, care este bine cunoscută pentru generozitatea sa şi faptul că este paşnică. Există zone în care nu există securitate palestiniană, dar securitatea este asigurată în acele zone de locuitori. Turiştii pot vizita ambele părţi ale oraşului, H1 şi H2, în deplină siguranţă", a declarat Tayseer Abu Sneineh în cadrul unei întâlniri cu jurnaliştii români, de săptămâna trecută.
Totuşi, în Hebron au murit din 2016 în jur de 30 de palestinieni împuşcaţi de militarii israelieni pentru că ar fi încercat să-i atace. Chiar luna trecută a murit un lucrător în slujba municipalităţii care conducea un excavator, pentru că nu ar fi oprit la o somaţie. În acelaşi timp, deşi rare, au uneori loc violenţe între palestinieni şi coloniştii israelieni.
În pofida acestei situaţii, primarul spune că s-a înregistrat o creştere a numărului turiştilor care vizitează Hebronul. "Municipalitatea acordă o atenţie specială acestui aspect şi a fost înfiinţat un departament special pentru turism în cadrul primăriei", a declarat el. Şeful acestui departament spune că primăria încearcă să dezvolte infrastructura pentru turism, menţionând că în oraş se află în prezent şase hoteluri moderne, şi că vrea să promoveze în principal meşteşugurile locale şi bucătăria din Hebron.
Hebronul este renumit pentru artefactele sale din lemn de măslin, fabricile de sticlă şi ceramică, dar şi pentru siturile sale religioase, precum Stejarul lui Ibrahim sau Haram al-Rama, locul în care se crede că Profetului Avraam i s-au arătat cei trei îngeri care i-au spus că soţia sa Sara va da naştere unui fiu.
Nablus, cunoscut odinioară şi sub numele de Micul Damasc, se află în Zona A, controlată de Autoritatea Palestiniană, şi are împreună cu satele din regiune 450.000 de locuitori. Este un oraş cunoscut pentru faptul că din carierele sale provine piatra de Ierusalim, folosită în construcţii peste tot în Israel şi Palestina, dar şi pentru săpunul din ulei măsline sau piesele auto ieftine. Tot aici a apărut şi celebra Knafeh Nablusia, unul dintre deserturile favorite ale palestinienilor şi nu numai.
Knafeh se prepară din făină grişată, apă, lapte, brânză de capră şi sirop de trandafiri şi este una dintre atracţiile souq-ului din oraşul vechi din Nablus, rămas cel mai mare din Cisiordania, după ce în Hebron multe magazine s-au închis din cauza ocupaţiei. Prăjitura se serveşte dintr-o tavă mare rotundă şi, la un preţ doar 5 shekeli, deşi este caldă şi dulce, nu duce lipsă de clienţi nici în după-amiezile toride. Vânzătorul de knafeh mi-a spus că vinde în jur de 50 de tăvi pe zi şi că mulţi dintre clienţii săi se întorc de mai multe ori pe zi pentru încă o porţie.
Un alt produs specific pentru Nablus este săpunul din ulei de măsline, o afacere veche de sute de ani în oraş. Amjad Mahaj Nablusi este patronul unei fabrici tradiţionale de săpun în Oraşul Vechi din Nablus, o afacere de familie pe care o conduce de la moartea tatălui său, în urmă cu doi ani, şi pe care speră să i-o lase fiului său într-o zi.
Acest bărbat în vârstă de 48 de ani - ce are meseria de analist de sisteme computerizate, dar care şi-a petrecut mare parte din viaţă în fabrica de săpun - ne-a explicat pe larg procesul de producţie. Deşi spune că din această afacere nu se mai fac atâţia bani ca odinioară, când piaţa era controlată de nouă familii din Nablus, el afirmă că produsul, renumit pentru efectele sale benefice asupra pielii, începe să pătrundă în Europa şi SUA.
"Până de curând Iordania era poarta noastră de ieşire şi principala noastră piaţă externă şi de acolo săpunul ajungea şi în alte ţări arabe. Din nefericire, acest tip de produs nu are o piaţă individuală pentru ţări străine, deşi este un produs palestinian strategic", ne-a spus Amjad. Totuşi, el spune că se află mereu în căutare de clienţi şi că a început să pătrundă pe pieţele din Suedia, Franţa şi SUA.
Un alt reper pentru Nablus este comunitatea samaritenilor, formată din circa 800 de oameni, reunită într-un sat de sub creasta Muntelui Garizim, muntele sacru al samaritenilor. Aici se află de câţiva ani şi un muzeu al samaritenilor, unde turiştii pot afla câte ceva despre unele dintre cele mai vechi tradiţii din lume. În ebraica veche sau ebraica samariteană, cuvântul (samaritean - n.r.) înseamnă "păstrător" sau "gardian".
"Majoritatea turiştilor din toată lumea - în special din SUA şi din Europa, dar zilele trecute am avut şi din Hong Kong - vin la acest muzeu şi la Muntele Garizim pentru că vor să afle mai multe despre samariteni. Pentru că nu ştiau că samaritenii au o comunitate, ştiau doar despre povestea Bunului samaritean sau cea a femeii samaritene care s-a întâlnit cu Iisus la fântâna lui Iacov", ne-a spus Abood Cohen, un tânăr de 23 de ani care este curator al muzeului şi nepot al marelui preot al samaritenilor.
Tot în apropiere de Nablus se află Sabastia, oraş istoric cu vestigii impresionante, Fântâna lui Iacov, din apropierea Muntelui Garizim, loc de pelerinaj care comemorează întâlnirea lui Hristos cu femeia samariteană, şi Mormântul lui Iosif.
