DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Autostrăzile sunt doar dezastrul vizibil de la Transporturi

Suntem o țară încremenită, din mai multe puncte de vedere. Încremenită în mentalități din secolul XX, încremenită în nedezvoltarea și uitarea mediului rural, încremenită în modul fanariot de funcționare al administrației, încremenită în sistemul de baroni locali semi-mafioți care protejează grupări de mafioți. Mă refer acum la încremenirea la propriu, cauzată de o rețea de transport defectuoasă. Practic, o infrastructură fără cap și fără coadă, plină de defecte.


Cunoaștem - fără să denumim - problemele pe care domeniul Transporturilor din România le are. Suntem atât de obișnuiți cu ele încât ni se par normale. Ni se pare normal să căutăm mijloace de evitare și chiar ne-am mira dacă vedem o problemă rezolvată. Să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim că venim pentru prima dată în România. Venim dintr-o țară civilizată și încercăm să privim transporturile din România prin ochii de străin. Vedem ceva de neînțeles. Nu putem înțelege cum de așa ceva există și cum de oamenii nu se revoltă.

Vedem autostrăzi care încep în câmp și se termină în câmp. Vedem trenuri care merg cu 30 kmh. Vedem câteva barje obosite pe Dunăre și nicio navă de agrement cu lunile. Vedem orașe cu transport în comun aglomerat și sufocant. Vedem drumuri proaste. Vedem puține legături pe aeroporturi. Vedem intrări neamenajate în țară. Vedem sume imense de bani date pe autostrăzi care nu se termină niciodată, iar când se termină sunt de slabă calitate. În plus, treaba făcută la căile ferate este ca și inexistentă.

Asta văd străinii care vin la noi și nu mă refer acum doar la cei din Europa de Vest, America de Nord, Japonia ori Australia. Un albanez mi-a pus câteva întrebări la care nu am știut ce să răspund. Erau întrebări de bun simț, nimic zeflemitor:
- dacă economia României încă nu și-a revenit din criză, de ce sunt atâtea mașini pe stradă și unde se duc?
- de ce la voi kilometrul de autostradă costă mai mult decât în Germania și apoi vă plângeți că vi se strică drumurile repede?
- voi nu linșați ministrul care fură bani?

La ultima întrebare am cerut lămuriri suplimentare și am aflat că în Albania mentalitatea este alta. Albanezii sunt mai grei de cap și creduli, dar au un simț acut al dreptății. Iau de bun ce le spui, dar dacă te prind că i-ai înșelat, te iau la bătaie fără să se gândească la consecințe. Așa se explică mișcările de stradă făcute atunci când publicul albanez a aflat că Bechtel a taxat guvernul de la Tirana mai mult decât trebuia. Apoi, prețul a scăzut, iar lucrările au continuat. Dar autorităților de la Tirana le este frică de contribuabili. Când la noi publicul a aflat despre tărăgănarea lucrărilor la autostrada Transilvania și costurile relativ mari... nu s-a întâmplat nimic. Nici în societate, nici pe șantier.

Totuși, România are câteva reușite în Transporturi. Autostrada A2 București-Constanța este finalizată, noul terminalul internațional de la Otopeni este funcțional (piloții îi spun "vioara" că așa arată de sus) iar proiectul intitulat pompos "Master Planul General de Transport" este trasat. Nu doar că este masterplan, este și general. Tehnic, îi spunem MPGT! Toți trepădușii inutili din Ministerul Transporturilor acum se raportează la masterplan. Nu le permite masterplanul să facă asta sau masterplanul este de vină pentru lipsa de fonduri pentru naiba știe ce proiect ratat. Ca o părere personală, masterplanul mi se pare un proiect mort din start. Bani cheltuiți aiurea pentru un proiect de care apoi nu se va ține cont și care va fi modificat continuu în următorii 10-15 ani, până când nu va mai ține nimeni cont de el și apoi se va re-creiona - la fel de pompos - un altul.

În plus, coordonatorul proiectului cu titulatura de "șef al Biroului de implementare a MPGT" este o fătucă ce nu are nicio treabă cu domeniul. Părerea mea e că nu se pricepe la Transporturi. Arogantul și încruntatul Ioan Rus este cunoscut ca aducător de femei din Cluj la București. Acum 15 ani a adus-o pe Laura Andreșan în București ca să-și facă și fata o carieră. Și fata și-a făcut carieră la ce se pricepea ea mai bine. Noua Laură Andreșancă a prezentului din viața lui Ioan Rus pare să fie Daniela Berinde. Ca și predecesoarea sa, a început ca jurnalistă în Cluj, iar apoi trambulina ei spre succesul din București s-a numit Ioan Rus. A fost pusă pe un post ca să aibă și ea un os de ros pe bani publici. Tupeul a la Cluj merge însă mai departe: în loc să fie piarizda lui Ioan Rus pentru relativ același purcoi de bani publici încasați pentru mai nimic, Daniela Berinde ia fața specialiștilor în domeniul Transporturilor care și-au tocit coatele prin facultăți de profil, apoi și-au tocit buricele degetelor pe mouse la centrele de proiectare trasând linii pe hartă și apoi și-au tocit adidașii pe șantierele patriei ca să coordoneze muncitori leneși, bețivi, maneliști și nepăsători. Față de astfel de oameni, pe spinarea cărora se bazează domeniul Transporturilor din România, rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva Daniela Berinde și-a tocit genunchii pentru a lucra la obținerea acestui post.

De la un ardelean ca Ioan Rus nu mă așteptam la un comportament fanariot. Dacă tot ne batem joc de banii publici, mă așteptam să o facă într-un stil austro-ungar, nu într-un stil balcanic. Eu sunt născut și crescut în București și sunt obișnuit cu frazele acide ale ardelenilor la adresa coregionalilor mei din Sud ("voi, Miticii" ca să dau doar un exemplu). Dar ca un ardelean să vină în România membră UE și să dea bucureștenilor lecții de balcanism fanariot - mai rar.

Să lăsăm deoparte pe arogantul și încruntatul Ioan Rus cu haremul lui cu tot. Pasiunea sa pentru istoria otomană pe care o readuce la viață de câte ori ajunge ministru este bizară. L-am avut pe Ioan Rus ministru de Interne între 2000-2004, la Transporturi între 2014-2015, probabil o să îl vedem și în deceniile următoare la Sănătate (2022-2024), Educație (2031-2033) și Agricultură (2046-2049). Dar bătaia de joc de la Transporturi rămâne, indiferent de cine a fost ministru.

Dacă șefii de la Transporturi nu știu ce să facă, măcar să ia notițe la ce o să le spun acum. Pe domeniul naval stăm aproape cel mai prost din Europa. Pe maritim, avem doar în portul Constanța terminal de pasageri. În afară de nave de croazieră, nu avem curse regulate de acolo spre nicăieri. Singura cursă regulată din Constanța este RO-RO cu Batumi și Odesa-Ilicivsk. RO-RO, adică se îmbarcă doar tiruri. Nu poți să te îmbarci cu autoturismul și să pleci în vacanță în Georgia. Nu poți să te uiți la un tabel de Sosiri-Plecări din port și să iei primul vapor către Turcia. Pe porturile fluviale situația este și mai pustie, nefiind organizate pentru pasageri căi de transport de agrement. O linie care să lege defileul Dunării de Deltă, cu o mică deviere pe Canalul Dunăre-Marea Neagră până la Murfatlar nu este o idee greu de pus în practică. La capitolul navigației pe râuri, situația este maro. Sunt oameni în Franța care circula cu bacul personal pe râuri, locuiesc pe ambarcațiunea respectivă. Sunt oameni în Olanda care pleacă cu iahtul pe canalele și râurile din vestul Europei sau se duc până în Grecia unde fac island-hopping. Fanariotul arogant și încruntat Ioan Rus își putea impresiona cadânele cu un voiaj cu iahtul din București până în Deltă. Dar portul București-Gostinari și șenalul navigabil Argeș sunt promisiuni ale autorităților încă din anii '80 și rămase nefinalizate și pline de mătasea broaștei în ziua de azi.

Pe feroviar suntem sub nivelul unor țări africane. Am călătorit cu trenul în Maroc și am fost surprins să văd că trenul de 14:36 se punea în mișcare la 14:36. Era programat să ajungă la 16:02 și oprea în gara cealaltă la 16:02. La noi, companiile private s-au axat mai mult pe cargo, exact ca pe naval. Există o puzderie de operatori feroviari care plimbă trenuri de marfă de 40-50 de vagoane de colo-colo prin țară. Se pun din ce în ce mai des barierele la trecerile auto la nivel cu calea ferată. Nimănui nu i-a dat prin cap să facă pasaje supraterane acolo unde dacă așteaptă mai mult de 10 mașini la barieră, ceea ce se traduce prin existența unei probleme de trafic auto. Există patru operatori privați care fac transport de călători. Este un început, dar nu este suficient. Pe multe segmente de drum nu avem căi de rulare electrificate, nu este linie dublă, echipamentele de semnalizare sunt vechi de 40 de ani (cu indulgență), viteza pe multe segmente este de 30 kmh, când e vară șinele se dilată și tot traficul națională se dă peste cap, când e iarnă șinele se contractă și uite așa se adună ore în șir de întârzieri. Sistemul informatizat de urmărire a traficului feroviar este învechit și costisitor. Nu avem structură metropolitană de transport feroviar urban nici măcar în jurul Bucureștiului, iar trenul urban este încremenit în proiect. Țările civilizate au trecut la nivelul următor de tren urban și au introdus monorail suspendat, timp în care noi nu avem nici măcar tren urban. La nivel național, trenurile intercity sunt o glumă proastă, o caricatură pe lângă TGV din Franța. Până și în Rusia există linie de mare viteză, între Moscova și St. Petersburg. Până și leneșii de greci au construit o linie Athena-Salonic. Noi am rămas la nivelul de recompensat fătuci pentru servicii.

Pe rutier suntem un dezastru. Având o structură feroviară deficitară, ne axăm foarte mult pe rutier. Autostrăzi scumpe, neterminate și proaste. Nicio autostradă nu ne leagă cu vecinii, niciuna nu ține cont de magistralele de transport european. La trasarea autostrăzilor ținem cont de interesele noastre meschine, de popor mic și frustrat, în loc să ținem cont de prioritățile continentale de transport. Suntem doar o voce din cor, nu suntem primadonele Europei. Doar jumătate din autostrada București-Ploiești are 3 benzi, în timp ce în SUA autostrada de 6 benzi pe sens este un standard. Drumurile județene trec prin orașe, centurile ocolitoare sunt făcute doar pe jumătate din oraș. Taxăm cu rovinieta o rețea de drumuri naționale care pe alocuri sunt o caricatură, având o bandă și jumătate pe sens (DN2, București-Moldova). Nu avem o piramidă a priorităților atunci când trasăm planuri. Adică autostrada București-Alexandria este necesară, dar Pitești-Sibiu, Iași-Oradea, Ploiești-Brașov-Cluj-Oradea, Ploiești-Iași trebuie terminate mai repede. Ne este frică să lăsăm companii private să își facă singure autostrăzi de teamă că nu vom mai putea fura bani publici. Bulgarii și-ar putea construi singuri autostradă București-Balcic doar ca să faciliteze transportul turiștilor români pe litoralul bulgăresc. Ar mai apărea un pod peste Dunăre, la Oltenița-Tutrakan. Sigur va găsi cineva utile și alte trasee, iar mecanismul nu trebuie să îl inventăm noi: compania încasează taxe de utilizare a autostrăzii pentru 30-40-50 de ani, timp în care își scoate banii investiți plus un profit, apoi o lasă statului dacă terenul aparține statului. Dar decât să fim bogați și cu autostrăzi, preferăm să fim săraci și cu catedrale.

Pe aerian stăm cel mai bine, în principal ca urmare a faptului că nu trebuie să construim o cale aeriană pe care să meargă avionul. Altfel, eram o tragedie și aici. Totuși, mă uit cu îngrijorare la ritmul lent de construire a aeroportului din Brașov, la ritmul lent de refacere a pistelor din Suceava și Oradea, la faptul că avem un aeroport lângă Delta Dunării (cel de la Tulcea) și nu îl folosim eficient. Mă uit îngândurat la pierderile TAROM, la incapacitatea conducerii TAROM de a crea rute eficiente, mă întreb de ce alte companii nu au rute interne și de ce TAROM le are atât de scumpe. Blue Air sau de ce nu maghiarii de la Wizz Air ar taxa probabil mai puțin un bilet București-Timișoara decât taxează TAROM acum. Carpatair este făcut knock-out temporar.  Mă uit mirat la faptul că autoritățile din Arad nu știu ce să facă cu aeroportul pe care îl au în loc să îl lege rutier/feroviar cu cel din Timișoară și să îl facă complementar, la faptul că nu există gări în aeroporturi și nici linii directe de autocar/tren care să lege aeroporturile apropiate. Densitatea mare de aeroporturi Baia Mare/Satu Mare/Oradea/Debrecen este un exemplu. Facem treaba după legile lui Murphy: suspendăm zborurile regulate de la Băneasa (aeroport cu taxe mici), mutăm low-costurile pe Otopeni (aeroport cu taxe mari), apoi ne mirăm că biletele low-cost sunt mai scumpe. Vrem să facem un aeroport pentru low-costuri și căutăm pe hartă unde să îl construim. Ne blocăm planul cu aerodromul militar de la Alexeni, lângă Urziceni, vedem că nu se poate și apoi nu mai avem alte idei. Acesta este un mod de a gândi defectuos, ca și cum lumea se termină la frontiera de stat. Să gândim european și să vedem că UE continuă și în Bulgaria. Există aeroportul Ruse-Ștrakelvo la sud de Giurgiu, lângă Ruse, care a fost închis acum 20 de ani pentru lipsă trafic. Compania Aeroporturi București îl poate cumpăra, i se trage o cale ferată și un tren îl poate lega eficient de București și de aeroportul Henri Coandă pentru "escală nearby". Dar sigur eu vorbesc chineză pentru trepădușii bătrâni habarniști și incapabili să facă ceva din Ministerul Transporturilor.

Din păcate, politrucii din ministere sunt interesați cum să sifoneze bani prin firmele unor prieteni, trepădușii sunt doar niște yesmani care vor să își conserve postul călduț pe care se află de pe vremea lui Dej, iar fătucile rujate și decoltate trebuie să performeze doar pe plan intim sau să clipească frumos noilor granguri dacă le-a plecat protectorul. Cu asemenea oameni nu poți face treabă și nu te poți aștepta la eficiență.

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR
ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.