Premium
Ca analist încerci să privești toate fețele unei declarații care vine din gura Președintelui României. Mai întâi, încerci să vezi dacă, din punct de vedere juridic, are dreptate, atunci când numește ”heirupism” acțiunea ANAF de evacuare a Trustului Intact. Este un abuz? E pe lângă lege? Oricât am fi de îngăduitori, nu se vede așa ceva. Poate că desantul funcționarilor ANAF avea ceva de show mediatic, dar acțiunea în sine poate fi numită orice numai heirupism nu. Și asta pentru că e o acțiune întârziată cu un an și jumătate.
N-are sens să mai explicăm toate chichițele legale din cazul Intact-Voiculescu. S-a spus tot ce era de spus. ANAF nu poate negocia cu Intact închirierea spațiilor care se află acum în proprietatea instituției, prin decizia de confiscare. Nu e posibilă o asemenea soluție, decât, eventual, dacă se dă o lege cu dedicație. Nici nu se poate înțelege altfel declarația șefului statului ”se pot găsi soluții convenabile”, altfel decât că Parlamentul sau Guvernul vor modifica legislația pentru a face pe plac Antenelor.
Așadar, juridic, Klaus Iohannis a greșit grav. Pur și simplu, s-a situat împotriva legii și a celor care o aplică.
Politic, cu același echilibru în analiză, ar fi de înțeles vorbele pe care Iohannis le-a aruncat reporterilor de la Antena3. E, de altfel, o perspectivă pe care am mai analizat-o aici. Iohannis a câștigat alegerile pe un vot profund negativ. Din păcate pentru el, nu avea datele pentru a obține o victorie categorică într-un scurtin de o asemenea amploare cum sunt alegerile prezidențiale. Datele lui de intrare nu s-au schimbat deloc și nici nu aveau cum să se schimbe: un tip prudent, anti-charismatic, cu aversiune pentru confruntare, puțin cunoscător al mecanismelor statului.
În aceste condiții, șansele ca el să recâștige un mandat, fără sprijin mediatic, depind, ca și în 2014, de apariția unei ”lebede negre”, adică a unui eveniment deosebit, cum a fost votul din Diaspora, care să producă un vot negativ. Așa ceva e puțin probabil să se mai întâmple și, în plus, Iohannis nu va mai fi în 2019 în poziția de ”challenger”, ci de ”incumbant”, ceea ce induce o diferență enormă.
În condițiile în care doar două posturi de știri sunt mai răsărite în clasamentul audiențelor, Antena3 și RTV, Iohannis s-a gândit că a sosit timpul să aleagă. Dar n-a prea avut de ales. RTV e controlată de Sebastian Ghiță, prietenul lui Ponta, adversarul său, care, cu siguranță, dacă va scăpa de problemele penale, va dori să-și ia revanșa în 2019. Așadar, ce a mai rămas pe masă e doar Antena3.
Antena3 și-a arătat deschiderea încă de la începutul mandatului său și ulterior pentru o susținere fățișă, chiar dacă în campania din 2014 a fost radical împotriva actualului președinte.
De ce are nevoie Klaus Iohannis de un trust media care să îl susțină? Sau, măcar, de ce crede Iohannis (sau consilierii lui) că are nevoie de așa ceva?
Citiți mai departe pe PoliticScan.ro.
