Premium
Se împlinesc 31 de ani de la plecarea la Domnul a Maicii Alexandra, născută Principesa Ileana, al cincilea din cei șase copii ai Regelui Ferdinand și Reginei Maria. Aparent, a fost o prințesă care s-a călugărit. În profunzime, însă, se poate spune că a fost de fapt o monahie care doar a trecut prin viața de principesă, lăsând-o în urmă pentru o chemare mai înaltă.
Presa a numit-o cândva „cel mai frumos copil din Europa”. Dar a fost un copil care a simțit devreme chemarea de a trăi pentru ceilalți, scrie basilica.ro.
Regina Maria, care a numit-o „copilul sufletului meu”, scria: „Am încercat de la început să-i fac pe copiii mei să înţeleagă substratul conceptelor de «a dărui» şi «a primi». Dar, mărturisea regina, „Ileana era binecrescută de la natură. Ileana se născuse cu legea în ea însăşi şi nu trebuia niciodată să o înveţi diferenţa dintre bine şi rău; Ileana ştia”.
A trăit pentru ceilalți ca prințesă
La numai opt ani, prințesa și-a însoțit mama, pe Regina Maria, în Refugiul de la Iași și în vizitele făcute soldaților bolnavi și răniți în Războiul de Reîntregire.
Fotografie din revista Life, în perioada când Principesa Ileana era alintată cu numele de „cel mai frumos copil al Europei”. Sursa foto: Library of Congress
În tinerețe, inspirată de studiile din Anglia și de organizațiile în care a activat acolo, a înființat Asociaţia Tinerelor Femei Creştine, filială a YWCA în România, şi Asociaţia Cercetaşelor României – fiind aleasă preşedintele ambelor organizaţii.
În memoriile sale, principesa scria: „Datoria a fost lucrul cel mai important în timpul copilăriei şi adolescenţei mele. Am fost învăţată să-mi fac datoria către ţara mea în toate situaţiile, să fiu respectuoasă şi iubitoare faţă de părinţii mei, loială familiei şi prietenilor”.
„Amintirea mamei mele, energia pe care mi-a insuflat-o, conştiinţa că ea niciodată nu o să moară – toate acestea, pe lângă credinţa mea creştină, sunt factorii cei mai importanţi din viaţa mea”, mai mărturisea principesa.
Astfel, statutul de membru al Familiei Regale a României a pregătit-o pentru monahism, căci a învățat de mică să trăiască pentru ceilalți.
Foto: RomaniaRegala.ro
„De la începutul vieții tale ești o persoană publică. Aparții țării. Amuzamentul tău personal nu joacă niciun rol. Datoria ta vine în primul rând”, spunea ea, citată de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, care a cunoscut-o personal în timpul studiilor pe care le-a făcut la Universitatea din Princeton.
Vocația a fost mereu ascunsă în inimă
Ierarhul, în Precuvântarea la prima ediție a cărții „Sfinții îngeri” de Maica Alexandra, a mai citat o afirmație a autoarei: „În inima mea, întotdeauna mi-am dorit să devin călugăriță. Dar a fost atât de mult de făcut în România când am fost tânără”.
Ea spunea adesea: „Atunci mi-am făcut datoria ca prințesă, acum îmi fac datoria ca monahie”.
Principesa s-a căsătorit cu Arhiducele Anton de Austria și a născut șase copii. În al Doilea Război Mondial, Principesa Ileana a lucrat ca soră medicală pe teritoriul german, apoi românesc, urmând modelul oferit de mama sa, numită „Mama Răniţilor” în Primul Război Mondial.
În 1944, Principesa Ileana a înfiinţat, la Bran, Spitalul „Inima Reginei Maria”, care a funcționat, sub auspiciile Crucii Roşii Internaţionale, până în 1948, când regimul comunist a desființat tot ce avea legătură cu Familia Regală a României.
Memorabila despărțire de țară
În 4 ianuarie 1948, a fost obligată de circumstanţele abdicării silite a Regelui Mihai să părăsească ţara. În memoriile ei (I live again/Trăiesc din nou – Ed. Humanitas), a povestit cum s-a despărțit de țară.
„Îmi spuneam: n-o să mai vezi niciodată aceste locuri. Acesta e sfârșitul. Atingi lucrurile acestea pentru ultima dată, vorbești cu oamenii aceștia pentru ultima dată. Îți iei rămas bun, dar nu ai parte de ușurarea de a te despărți și de trup în același timp.“
La plecare, principesa a vrut să lase toți banii pe care îi avea la ea celor din jur: țărani, medici, pacienții Spitalului „Inima Reginei Maria”. Oamenii nu au primit nimic. Au rugat-o în schimb să se roage cu ei pentru ultima dată.
„Am îngenuncheat acolo, în câmpul plin de noroi, alături de oamenii aceia care munceau în fabrică și alături de cei care lucrau pământul și, în timp ce soarele apunea încet asupra Munților Carpați, într-o ultimă tresărire de splendoare, noi ne rugam: Tatăl nostru care ești în Ceruri, Sfințească-se Numele Tău, Vie Împărăția Ta, Facă-se Voia Ta… “
În 1950, principesa s-a stabilit cu familia în SUA, unde a început să țină prelegeri despre prigoana anti-creștină și suferința românilor sub regimul comunist.
La finele anilor 1950, o boală grea și pierderea a doi dintre cei șase copii au fost evenimentele exterioare care au determinat-o să reflecteze și mai profund la vocația de îndumnezeire a omului. A ales sa intre în viața monahală.
Prima obște pentru monahii de diverse etnii
În 1961, Principesa Ileana s-a retras la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Bussy-en-Othe, Franţa, la îndrumarea Episcopului Anthony Bloom de Suroj.
Foto: RomaniaRegala.ro
În 1967, a fondat Mănăstirea Ortodoxă „Schimbarea la Faţă” din Elwood City, Pennsylvania – prima mănăstire ortodoxă de limbă engleză din America în care obștea era formată din monahii de origini etnice diverse. A fost stareța sfântului așezământ.
În septembrie 1990, când avea 81 de ani, cu puțin înainte de plecarea din această lume, a reușit să revadă România eliberată de comunism, la invitaţia Asociației Christiana.
„Sunt aşa de recunoscătoare pentru tot ce mi s-a dat!” i-a spus ea atunci jurnalistului Nicolae Stroescu Stânişoară de la „Europa Liberă”.
I-a lăsat și un testament spiritual pentru români: „Trebuie să clădim pe încredere şi dragoste, altfel nu se poate clădi. Asta este ceea ce ar trebui să facem şi cred că se poate face, pentru că am văzut atâta lumină în ochii acelor tineri. Şi eu sunt sigură că este ceva de bază adâncă creştinească ortodoxă în poporul nostru, care întotdeauna ne-a scos din greutăţi şi are să ne scoată şi astăzi.”
Este înmormântată la Mănăstirea Elwood, având alături o cutiuță cu pământ românesc.
După cum spunea un ierarh american citat de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Maica Alexandra nu a fost o prințesă care a devenit călugăriță, ci o călugăriță care a trecut prin viața de prințesă.
