Premium
Săptămâna aceasta campania electorală pentru alegerea președintelui SUA a intrat în linie dreaptă, odată cu începerea seriei de trei dezbateri între candidații la cea mai înaltă funcție. Chiar dacă evenimentele politice interne par mult mai captivante, pregătindu-ne de altfel de propria noastră campanie electorală, nu trebuie să neglijăm impactul pe care alegerea unui nou președinte al SUA îl va avea pentru configurația sistemului internațional de putere și, implicit, și pentru România.
La câteva zile după dezbatere concluzia aproape unanimă a mass-media și a analiștilor este că Hillary Clinton a câștigat confruntarea televizată, care a înregistrat și cifre record de audiență, fiind de așteptat astfel ca viitoarele sondaje să arate un avans pentru candidata democraților. Și recomandarea fostului primar al New Yorkului, Rudolph Giuliani, unul din principalii susținători ai lui Trump, ca acesta să evite următoarele dezbateri, acuzând în același timp un sabotaj al mass-media și organizatorilor, confirmă că reprezentantul republicanilor a ieșit pe locul 2 la dezbaterea de luni seară. Cu toate acestea, pentru cei care au văzut dezbaterea și care sunt familiarizați cu ascensiunea în politică a curentelor de tip anti-sistem, izolaționiste, iliberale, concluziile nu sunt la fel de ușor de tras. Hillary Clinton a părut o candidată mai bine pregătită (una din replicile bune ale ei contra lui Trump a fost de altfel dacă o acuză cumva că a stat să se pregătească pentru dezbatere), iar Donald Trump și-a continuat retorica lipsită de substanță sau soluții concrete, dar care preia din temerile americanilor de rând: imigrația, delocalizarea locurilor de muncă către țări în curs de dezvoltare, ineficiența guvernării federale. Surprinzător însă, Trump a fost mai puțin vehement față de contra-candidata sa decât se așteptau mulți, iar reproșurile pe care i le-a adus au vizat chiar partea de politici publice cu care se laudă: a susținut acorduri de liber schimb, iar acum le respinge, a fost în ultimii 30 de ani în diferite poziții publice și nu a reușit să schimbe nimic din lucrurile pentru care acum pretinde că are soluții. Scandalul serverului privat de e-mail pe care l-a folosit când era la Departamentul de Stat a fost un punct minor al dezbaterii, Clinton recunoscându-și vina, iar alte ”schelete din dulap” nu au mai fost aduse în prim-plan: atacul de la Benghazi, influența lobbyului donatorilor către Fundația Clinton pe lângă Departamentul de Stat pe care îl conducea, scandalurile din perioada mandatului lui Bill Clinton șamd. De partea cealaltă Hillary Clinton s-a dovedit foarte bine pregătită în ceea ce îl privește pe contracandidatul său, scoțând în evidență mai multe inconstanțe și vulnerabilități: retorica disprețuitoare față de femei, susținerea față de războiul din Iraq pe care acum o reneagă, ironizarea încălzirii globale considerată acum câțiva ani de Trump ”o gogoriță”. Pe subiectul pe care ne interesează cel mai mult pe noi românii și anume cum va arăta politica externă a SUA în următorii 4 ani, Trump și-a dovedit poate cel mai bine amatorismul: a afirmat fals că SUA contribuie peste 70% la bugetul NATO (cifra reală e de aproximativ 22%) și că SUA plătește pentru apărarea țărilor în care au trupe și baze militare. Însă poate gafa care o să îl coste cel mai mult pe Trump este afirmația că dacă nu și-a plătit taxele a fost ”deștept”, confirmând practic acuzația adusă de echipa Clinton că nu vrea să publice declarațiile sale de impozitare pentru că s-a folosit de anumite tertipuri pentru a evita plata taxelor.
Mai sunt șase săptămâni până la alegeri, iar dezbaterea de săptămâna aceasta nu a reușit să dea un avantaj decisiv niciunuia dintre candidați. Cel mai probabil singurul rezultat a fost că cei care credeau în victoria lui Hillary Clinton sunt acum și mai convinși, iar susținătorii lui Donald Trump sunt și mai entuziaști. Aproximativ 20% din voturile americanilor nu au însă un destinatar între cei doi favoriți, rămânând fie indeciși fie optând pentru candidatul libertarian Gary Johnson sau candidata ecologistă Jill Stein. Chiar dacă Hillary Clinton rămâne favorita, iar pentru România ar fi o alegere reconfortantă a unei persoane care înțelege în profunzime contextul internațional și importanța parteneriatului strategic, surprizele nu sunt excluse la aceste alegeri, așa cum a fost și în cazul referendumului din Marea Britanie. Pe de altă parte Donald Trump încearcă și el să își spele imaginea în plan extern și, după vizita în Mexic, săptămâna aceasta a promis sprijin pentru apărarea țărilor est-europene, reiterând în același timp și solicitarea lui Barack Obama de suplimentare a propriilor bugete destinate apărării. E greu însă pe plan extern să se compare cu experiența și angajamentul lui Hillary Clinton care în speechul de închidere al dezbaterii a ținut să reasigure partenerii externi de susținerea pe care o vor avea în continuare din partea SUA. Oricare va fi alegerea americanilor în 8 noiembrie, România trebuie să își mențină angajamentele și orientarea pro-americană pentru a asigura stabilitatea și securitatea într-o regiune amenințată de retorici revizioniste.
