Premium
Potrivit unui raport publicat de Parlamentul European în această săptămână, România este ţara din Uniunea Europeană cu ponderea cea mai mare a copiilor expuşi riscului sărăciei. Cu toate că există o Convenție a ONU care prevede că toți copiii ar trebui să aibă garantat dreptul la educație, la servicii de sănătate, locuințe și un regim alimentar echilibrat, realitatea arată că numai în Europa sunt peste 26 de milioane de copii cu vârste sub 18 ani, ceea ce reprezintă aproape 28% din total, care sunt expuși acestui risc, în timp ce în țara noastră procentul este mult mai mare, respectiv de 51%.
Sărăcia înseamnă în primul rând lipsa mijloacelor pentru acoperirea necesităților de bază, alimente, îmbrăcăminte, locuință, dar înseamnă și limitarea accesului la educație, la servicii de sănătate și, în cele din urmă la excluziune socială. Aceste probleme sunt prezente în toate țările europene, chiar dacă au ponderi diferite.
Puși în fața acestei situații, deputații europeni au votat cu largă majoritate o rezoluție ce îndeamnă țările UE să stimuleze eforturile de combatere a sărăciei în rândul copiilor și a inegalităților sociale. Aceștia mai recomandă ca statele membre să garanteze copiilor acces la educație gratuită și de calitate.
Aceasta trebuie să fie o prioritate pentru orice guvern ar fi instalat la Palatul Victoria, mai ales în contextul în care sunt destule voci care susțin public necesitatea reorientării alocațiilor bugetare de la asistență socială către investiții. Guvernul Ponta a făcut din măsurile sociale în general o prioritate, reușind un prim pas în această direcție, prin dublarea alocației pentru copii, dar și prin majorarea altor prestații sociale. Din păcate nu este suficient pentru a rezolva această problemă, adică diminuarea semnificativă a ponderii copiilor expuși riscului sărăciei. În condițiile în care resursele ce pot fi alocate nu sunt nelimitate, ar fi poate oportun să se regândească sistemul acestor alocări, în sensul mutării accentului de la universalitate la necesitate.
Iată un subiect pentru care toate forțele politice, dar și societatea civilă, ar trebui să se așeze în mod constructiv în jurul mesei de discuții și să genereze soluții viabile. Riscul perpetuării acestei situații este mult mai mare decât o cifră în statistici!
