Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse. ro vă propune o analiză la zi a situației politice din Italia, în condițiile în care alegerile din luna martie nu au lăsat niciun partid cu o majoritate clară în parlament, iar noul guvern este unul fără experiență format din profesori și novici în politică.
Deutsche Welle:
Italia va fi guvernată de o coaliție de populiști de dreapta și de stânga. Astfel, țara ar putea intra în derapaj nu doar în politica financiară, iar pentru UE ar putea veni vremuri grele, crede Barbara Wesel.
În cele din urmă, eforturile de formare a unui nou guvern la Roma s-au ghidat după principiul "să nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard." Matteo Salvini, strategul priceput al formațiunii populiste de dreapta Lega, a ezitat multă vreme, sperând că se va ajunge la alegeri anticipate. În sondaje a cunoscut o ascensiune razantă, ceea ce ar fi putut asigura partidului său, în cazul unor noi alegeri, o poziție și mai bună în viitorul legislativ. Dar în final a învins precauția și a acceptat, deja pentru a doua oară, forțat de împrejurări, o alianță cu Mișcarea 5 stele.
Profesori necunoscuți și începători
Ar fi o minune dacă noul premier nu e doar o marionetă în mâinile celor doi șefi ai partidelor de coaliție. Căci profesorul universitar de drept, Guiseppe Conte, nu are legături nici cu Lega și nici cu Mișcarea 5 stele. Rolul său este acela de a avea o putere slabă, fiind nevoit să sune în cetralele de partid înainte de a face vreo promisiune cancelarei Merkel sau președintelui Macron.
Și ceilalți membri ai noului executiv sunt la fel de lipsiți de experiență. De pildă noul ministru al Finanțelor, profesorul de Economie Giovanni Tria, despre care nu se știu multe, decât că nu pare a fi un adversar declarat al monedei euro. Întregul guvern este compus din debutanți, cu excepția ministrului de Externe, ceea ce-i conferă, în ochii electoratului, un plus de credibilitate. Căci e tipic pentru populiști să vitupereze împotriva sistemului de până acum. Dar, după cum ilustrează primărița Romei, membră a Mișcării 5 stele, care nu reușește să înfăptuiască mai nimic, pentru a guverna e nevoie de mai mult decât de promisiuni ambițioase sau declarații de intenție. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Nu toată lumea a auzit de creşterea inflaţiei (5,2% aprilie 2018, faţă de aprilie 2017), de creşterea importurilor sau a deficitului de cont curent, de scăderea creşterii economice sau de celebrul deficit bugetar de 3%.
Pentru că nu a crescut în ultimul timp cursul leu/euro, nu au fost semnale de alarmă.
Când au scăzut dobânzile, lumea era bucuroasă că dintr-o dată au venit nişte bani de undeva, fără să fie programaţi.
Cazul unei persoane fizice care a luat un credit Prima casă în 2014: a început cu o rată de plată de 1.470 de lei pe lună, după care a scăzut la 1.210 lei, unde a stat o bună perioadă de timp. Acum, rata a ajuns la 1.410 lei şi urmează de plată 1.480 de lei.
Nu toată lumea ştie cât este dobânda efectivă, adică ROBOR-ul şi cum evoluează el, ci toţi sunt atenţi la SMS-urile pe care le primesc de la bănci cu cât au de plătit.
Nu toată lumea ştie că ROBOR la trei luni, un indicator de referinţă, a fost joi, pe 31 mai, de 2,83% pe an şi nici că acum un an fusese la 0,86% sau că în 2016 a fost de 0,75% sau că în 2015 a fost de 1,27% sau că în 2014 a fost de 2,68% sau că în 2013 a fost de 4,15% sau că în 2012 a fost de 5,32%, că în 2011 a fost de 5,55%, că în 2010 a fost de 6,75%, că în 2009 a fost de 10,83% sau că în 2004 a fost de 22,38%. Dar atunci băncile îi îndemnau pe oameni să ia credite în euro sau în franci elveţieni pentru că dobânzile erau mult mai mici, de 4-6%. (Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Cât de bogat trebuie să fii pentru a scăpa de Fisc? Cât de rapid poţi obţine un paşaport care să-ţi ofere o posibilitate suplimentară de negociere a libertăţii şi, în orice caz, şansa transferurilor „curate“ a banilor pe care i-ai trimis preventiv din ţara de origine către prieteni sau societăţi-paravan specializate în stocarea de fonduri pe perioade limitate contra unor taxe enorme?
Vă interesează răspunsul? Poate că da, e duminică, e vacanţă şi asta ar putea să semene cu rezumatul unei poveşti poliţiste. Numai că nu este nicidecum o ficţiune. Este o realitate fascinantă şi care preocupă până la obsesie autorităţile şi, în orice caz, serviciile de informaţii din câteva mari ţări ale lumii deoarece se estimează că ar fi scăpat de sub control şi s-a dezvoltat exponenţial practica achiziţionării de „paşapoarte de aur“.
E vorba despre paşapoartele emise de către ţări binevoitoare care au legalizat această formulă, încasând sume absolut considerabile de la cei care se declară „investitori“ sau, după caz, „investitori strategici“.
Practica vânzării de paşapoarte la nivel statal s-a născut în 1984, în Caraibe, în jurisdicţia Saint Kitts et Nevis, cu încurajarea deloc discretă a FMI care vedea în practica asta un mijloc rapid de a aduce foarte mulţi bani în visteria unor state mici şi aproape de momentul încetării de plăţi.
Foarte recent, OCDE (Parlamentul European are deja o rezoluţie în acest sens încă din 2014) a ieşit la luptă contra acestei practici denumite „rezidenţă contra investiţiei“ sau „obţinerea de naţionalitate prin intermediul investiţiilor“.
Cererea este enormă şi implicaţiile pe măsură. În primul rând, avem ţări europene precum Malta, Cipru şi Portugalia care oferă asemenea paşapoarte unor oameni de afaceri, cei mai interesaţi dovedindu-se ruşii şi azerii. Spre exemplu, în Malta, dacă vrei să accesezi programul guvernamental oficial „Individual investor programme“ începi prin a depune într-un cont al statului modesta sumă de 650.000 de euro la care se mai adaugă alte cheltuieli precum cumpărarea obligatorie a unei rezidenţe şi demararea unor investiţii locale minimale, în total, cu aproximaţie, suma totală fiind de 1,2 milioane de euro. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
În Franţa, Frontul Naţional, formaţiune considerată de extremă dreapta, a anunţat vineri întîi iunie o schimbare de nume. Partidul se va numi de acum încolo „Rassemblement national”, ceea ce am putea traduce prin „adunare” sau „reunire naţională”.
Lidera formaţiunii, Marine Le Pen, consideră că prin această schimbare de nume începe o nouă pagină de istorie pentru acest partid creat de tatăl ei în urmă cu 45 de ani. Ea a făcut de altfel eforturi considerabile pentru a transforma partidul şi a-i conferi o imagine de „onorabilitate” politică. Printre altele Marine Le Pen a încercat să rupă cu discursul rasist şi antisemit al fondatorului, astăzi în vîrstă de 89 de ani. Jean-Marie Le Pen nu a ratat însă ocazia de a-şi face din nou auzită vocea şi a calificat drept trădare această schimbare de nume.
Trădătorii sunt însă chiar militanţii partidului care, în proporţie de 80 la sută, au fost de acord cu această iniţiativă. Marine Le Pen vrea deci ca partidul ei să fie considerat unul modern şi, într-un fel, „normal”, cu atît mai mult cu cît este creditat de un electoral popular. Linia ideologică a formaţiunii nu se schimbă însă în mod radical, ea rămîne ancorată la dreapta şi axată pe cîteva teme majore cum ar fi imigraţia şi insecuritatea. (Mai multe detalii AICI)
