Cum poate fi oprită modificarea legilor Justiției (SCENARII)

Este destul de clar că modificarea legilor Justiție nu este dorită de un număr semnificativ de cetățeni, pe care îi putem vede în stradă sau în mediile sociale. În plus, magistrații și-au exprimat în diverse forme suspiciunile fată de aceste schimbări iar partenerii internaționali ai României au cerut ca schimbarea să fie mai lentă și să fie folosită și experiență externă (Grupul GRECO, Comisia de la Veneția). Modificările sunt susținut de PSD și ALDE, dar nu putem observa nici măcar la electoratul lor un mare entuziasm în această direcție. Cum poate fi deci, oprită o modificare promovată exclusiv de liderii și aleșii PSD în dauna și cu ignorarea tuturor celorlați?

În rândurile de mai jos am extras mai multe asemnenea propuneri, asemenea scenarii de a opri PSD citite în presă.

În Republica, Florin Negruțiu este de părere că nu există, până la urmă, nici o opreliște constituțională. Prin urmare, argumentează el, soluția poate veni numai din interiorul PSD.

Și atunci care este soluția? Din păcate, ea se află tot la Partid. Recte la Partidul Social Democrat. Doar acolo, în interiorul Partidului, Liviu Dragnea poate fi oprit. Doar printr-o presiune a partidului profund, pusă pe Comitetul Executiv, se mai poate schimba ceva. Primarii și consilierii PSD din țară nu sunt fericiți nici ei cu situația în care i-a pus Liviu Dragnea și garda lui pretoriană din Parlament. Poporul pesedist nu a votat un program de guvernare prin care se deschid pușcăriile și se amnistiază fapte penale. Este o furie mocnită în teritoriu, spune el.

Problema care apare în mod natural este: dacă nu au cedat până acum, de ce ar ceda PSD-iștii de acum încolo și, mai ales, ce ne face să sperăm că vor ceda în timp util. Din punct de vedere al lui Negruțiu soluția stă în presiunea populară:

Ce fac oamenii aceia la Sibiu de o săptămână, protestul lor tăcut, schimbă implacabil Partidul de la bază spre vârf. Unii pesediști vor ajunge să înțeleagă că nu pot merge în aventura în care îi duce Liviu Dragnea dacă nu vor să se sinucidă politic. Așa începe schimbarea.

În mod cumva asemănător, Dan Tapalagă crede că în fața voinței ferme a Parlamentului, singurul care mai poate face ceva este premierul Tudose. Acesta ar putea, în opinia editorialistului, să proroge indefinit intrarea în vigoare a modificărilor prin OUG.

El este ultimul care poate interveni, în extremis, printr-o ordonanţă de urgenţă prin care să ceară prorogarea (amânarea) intrării în vigoare a legilor justiţiei. Nu uitaţi că intrarea în vigoare a noilor Coduri a fost amânată ani la rând de guvernul Boc prin ordonanţa de urgenţă. Chiar şi OUG 13 din iarnă a fost întoarsă tot printr-un OUG. Potrivit Constituţiei, orice lege intra în vigoare la cel puţin trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Prin urmare, există suficient timp pentru că Guvernul să intervină prin OUG. Inevitabil se va ajunge în acest punct şi e bine ca Piaţa Victoriei a rămas liberă pentru proteste, spune Tapalagă.

În caz contrar, acesta crede că tot ce se mai poate face este amânarea intrării în vigoare prin atacuri succesive la CCR.

Moise Guran, în schimb, nu crede în amânarea intrării în vigoare a legilor ci mai degrabă că președintele poate exercita presiuni politice folosindu-se de dreptul (și obligația) de mediere.

Deci, ce poate face Președintele Iohannis? Să vegheze și să medieze. Deocamdată doar veghează. Sau poate doar vegetează, o fi adormit de la atâta vegheat…

Ce presupune medierea? Păi, Constituția nu ne spune explicit, lăsându-l pe președinte să aleagă acțiunile. Așa cum am mai scris, de la un mesaj simplu (of, strada ar avea atâta nevoie!), un mesaj în parlament, convocarea părților la Cotroceni pentru discuții (și dacă nu vin, efectele politice sunt puternice asupra națiunii), convocarea națiunii la un referendum (pe asta a amânat-o până a devenit tardivă, aparent) și, în final, dacă altfel nu se poate, inițierea modificării Constituției. E o paletă de lucruri pe care președintele le poate face, scrie Guran.

Pasul final (inclus cumva artificial la mediere) propune o serie de modificări destul de radicale incluzând: „independența procurorilor, excluderea borfașilor din demnitățile publice, scoaterea imunităților, dizolvarea Parlamentului… cam tot ce lumea vrea, iar actuala majoritate nu vrea în ruptul capului”.

O asemenea modificare nu poate ajunge la referendum decât cu voia Parlamentului, dar Guran crede că un eventual refuz va uni Opoziția și întoarce scorurile electorale. Mecanismele prin care se întâmplă asta nu sunt cu totul clare în articol.

Tot o soluție de presiune politică propune și colegul Andrei Tiut, acest sugerând ca Președintele să nu promulge legile și să îșî asume riscul suspendării.

După cum am spus deja, tehnic vorbind, Președintele nu poate opri Parlamentul să își treacă legile. Dar el poate spori costul politic al acestora. După cum am subliniat într-un articol anterior, PSD pare a fi pe cale să se resemnezi cu pierderea alegerilor din 2020. Asta îl face un partid periculos după cum periculos a fost PDL în 2011 și 2012. Dar Klaus Iohannis, forțând un referendum de demitere pe care are șanse să îl câștige cu un scor devastator, poate periclita șansele PSD și în 2024, 2028, etc.

În sfârșit, Teodor Tiță vorbește de o soluție asemănătoare pe care o numește „grevă prezidențială” (după modelul grevei regale a lui Mihai I). Nu este clar în context dacă greva ar acoperi doar legile Justiției sau orice act al Parlamentului.

Sigur că ar fi suspendat și probabil demis, spune Tiță. Dar ar avea curajul dl Tăriceanu (președintele Senatului îndeplinește prerogativele președintelui în caz că acesta din urmă e suspendat sau incapabil) să semneze acele legi? Cu ce cost? Pe termen scurt și pe termen lung.

În loc de concluzii

Citind autorii la care am făcut referire, dar și alții, e vede o anume disperare venită din lipsa de opțiuni. Este aceeași lipsă de opțiuni care a dus la glumele de tip "Ponta, vino înapoi!", doar că acum nimeni nu mai are chef de glume.

Furia unora din comentatori oglindește furia străzii. Deocamdată această furie nu a găsi tocazii să se manifeste. Dar dacă și când va găsi, ar putea să fie destul de neplăcut pentru PSD.