Premium
Lipsa unor medicamente esenţiale în ultima perioadă, din categoria antiepileptice, imunoglobuline sau citostatice a generat controverse în discuția publică referitor la modul în care s-a ajuns la situații critice pentru pacienți. În toate situațiile, inclusiv în situația vaccinurilor, s-a speculat ideea că aceste medicamente au fost exportate paralel în alte state europene, din cauza prețurilor mici în Romania și mari în statele vestice. Ce nu a suscitat nici interesul public și nici al autorităților însă, a fost faptul că medicamentele pot fi aduse în ţară si prin import paralel, de către distribuitorii din România, după retragerea acestora din raţiuni comerciale. Medicamentele se retrag din cauza lipsei profitabilităţii acestora sau a problemelor de producţie şi nu din cauza exportului paralel, fapt demonstrabil prin lista de notificări de discontinuităţi temporare sau permanente, listă publică pe site-ul ANMDM care nu conține medicamente exportate.
Comisia Europeană nu poate într-adevar interveni in politicile naționale de stabilire a prețurilor medicamentelor, tocmai pentru a favoriza libera lor circulație între statele membre și a facilita accesul tuturor pacienților europeni la medicamente ieftine. Este o politică care nu favorizează monopolurile create de coloșii farmaceutici, care doresc mentinerea unor prețuri mari, pe baza patentelor prelungite, ce întarzie de multe ori accesibilitatea pe piaţă a genericelor, variantele echivalente terapeutic, dar mai ieftine, ale medicamentelor inovative.
În aceste situaţii, prin comerţ paralel – atât import, dar şi export paralel – unele medicamente sub patent circulă în Europa în funcţie de fluctuaţiile de preţ dintre ţări, creând astfel concurenţă producatorilor. Există deja în atenţia Comisiei cazuri de preţuri excesive practicate de către unele companii farmaceutice, printre altele, chiar pentru medicamentele oncologice.
Medicamentele exportate paralel nu au facut subiectul unor crize, nu au afectat sanatatea publică și viața pacienților deoarece se exportă acele cantități excendentare, dupa ce piața este aprovizionată de către producatori și distribuitorii (importatorii) acestora. În condițiile în care exportul paralel depășește anumite cote, demonstrabile de catre autorități sau în condițiile în care se exportă în situații de risc de discontinuitate a unor medicamente, identificat de către autorități pe baza raportărilor medicilor, farmaciilor, producătorilor, importatorilor, exportul este temporar (3-6 luni) restricționat.
Distribuitorii paraleli stopează livrarea intracomunitara a acestor medicamente înainte de instalarea unei situaţii de alertă, fapt dovedit şi de absenţa unor restricţii la export paralel în perioada 2015-2018.
În Romania va putea exista o percepție corectă a fenomenului de comerț intracomunitar numai atunci când populația va putea beneficia și de medicamentele importate paralel, iar statul nu va mai resimți presiunea creată de către producatori prin retragerile comerciale și a crizelor generate de lipsa unor medicamente, multe fără alternativă generică. Prețurile de vânzare pentru medicamentele importate paralel sunt de regulă mai mici decât ale celor importate direct și mult mai mici decât ale medicamentelor autorizate pentru rezolvarea unor nevoi speciale, pentru care sunt alocate fonduri din rezervele statului. La momentul actual însă, preţul medicamentelor importate paralel nu este reglementat, motiv pentru care pacienţii nu pot beneficia de acestea în sistemul de asigurări de sănătate. Focusul opiniei publice şi al autorităţilor ar trebuie să fie nu pe restricţionarea exportului paralel - monitorizat şi controlat în România - ci pe reglementarea importului paralel şi pe inţelegerea corectă a apartenenţei României la Uniunea Europeana şi implicit la regulile acesteia, importul paralel fiind o soluţie de alimentare a pieţei folosită în multe dintre statele membre.
