Puterea = Forţa x Poziţia. E formula Jordis von Lohausen, care explică dezvoltarea societăților, a formațiunilor statale și mersul geopoliticii.
Legarea Puterii de delimitările geografiei e de bun-simț, ține de percepția comună, a evidenței.
Dacă acceptăm gândirea austriacului, dăm de răspunsurile la perpetua „plutire” a României, sub toanele și dictatul vecinilor, cât și la cea legată de imposibilitatea coagulării într-un stat puternic.
E clar că poziția pe hartă nu ne avantajează, iar Forța -adaug eu- presupune determinare, ceva ce nu caracterizează românii decât pe timp scurt, în salturi. E parcă o oboseală și-o resemnare ancestrală, primii pași ai sfârșitului sunt aproape confundabili cu cei ai începutului. Doi pași înainte, unul înapoi, „e bine și așa”, apetit pentru lâncezeală, compromis și trădare, sabotarea, metodică, din invidie a oricui care depășește limita comunului.
Convine sau nu, moara istoriei macină impasibilă, nu stă după izmenelile fiecărui găgăuță.
Alexandru Petria, scriitor