Premium
De 71 de zile, deputatul infractor Marko Attila a dispărut din vizorul autorităților române fugind la Budapesta după ce, pe 3 decembrie 2014, Camera Deputaților a votat încuviințarea arestării sale.
Acest lucru înseamnă 71 de zile de neputință a statului român în aplicarea justiției, timp în care Marko Attila postează nestingherit pe pagina sa de socializare că este nedreptățit și dă declarații presei maghiare din România despre inocența sa, adică despre nerecunoașterea actului de justiție de care a fugit cu complicitatea statului maghiar care îi oferă protecție.
Cele 71 de zile înseamnă peste două luni de eșec al diplomației române și al ministerului condus de Bogdan Aurescu, dar și de nepăsare a președintelui Iohannis al cărui stat de drept se dovedește o glumă proastă când e vorba de politicienii maghiari penali din România.
Ascunderea lui Marko Attila de către Ungaria permite însă desfășurarea în continuare a unor proceduri ilegale de retrocedări false, similare cu cea a Colegiului Miko din Sfântu Gheorghe pentru care a și fost condamnat. De exemplu, la Tribunalul Harghita există pe rol pretenția Asociației Composesorale Bunurile Private din Ciuc de ”retrocedare” a circa 20.000 ha de pădure prin simpla înființare de către UDMR a unei asociații cu același nume ca al Asociației originale care deținea acele suprafețe de pădure, valoarea ”retrocedării” fiind estimată la 50 de milioane de euro.
Dacă statul român nu face efortul de a-l recupera pe Marko Attila pentru a-i da justiției șansa să oprească furtul calificat de proprietăți, există șansa să nu putem opri la timp rețeaua de retrocedări false puse la cale de Ungaria cu ajutorul UDMR, dar și al altor entități maghiare, iar statul român să fie păgubit de suprafețe importante de pădure, dar și de clădiri și alte bunuri de o valoare inestimabilă.
