Premium
Dacă vrei să înțelegi viața, asta să-ți fie învățătură de la început și temelia tuturor raționamentelor și dorințelor tale: nu ai drept la nimic și nimeni nu-ți este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Dacă le ceri fericirea, ești un prost; iar dacă te crezi nedreptățit pentru că nu ți-o dau, ești încă și mai prost. Hippolyte Adolphe Taine
Mai mult ca niciodată, societatea noastră este divizată politic, iar tema principală a campaniei, teoretic neîncepută, este prezența justiției în jocul politic. Ca o practică a sistemelor totalitariste care se bazează pe sistemul juridic, pentru a acapara puterea, justiția este prezentă și în majoritatea primăriilor și consiliilor județene. Ideea principală în jurul căreia gravitează aceste alegeri și care divizează alegătorii este lupta împotriva sistemului penal & corectitudinea justiției.
Fiecare tabără cu argumentele sale. Cei care luptă cu ”sistemul” argumentează că tocmai acum, în campanie au demarat anchetele DNA, tocmai în preajma campaniilor electorale, justiția scoate din joc candidați cu șanse reale, candidați viabili. Cei care sunt împotriva acestor idei argumentează că justiția este oarbă, ca nu există un anumit timp când trebuie demarate aceste anchete, chemările la DNA contează dacă persoana în cauză este sau nu vinovată, etc.
O condamnare este o condamnare! Iar cei condamnați (cu sau fără suspendare) ar trebui să renunțe tocmai din acest principiu. Un condamnat, un acuzat nu poate lupta împotriva corupției! Nu se poate asocia cu principiul corectitudinii! Știm câte abuzuri s-au făcut în istorie în numele corectitudinii politice, știm cât de grave sunt derapajele de la principiile democratice. De câte ori nu auzim reformă, schimbare, un nou început, altfel, un viitor sigur, ordine, siguranță etc.
Politicienii cunosc tarele societății, cunosc gândirea votanților, știu cum să exploateze alegătorii. Indiferent de semnalele trase în presă, ei știu că societatea este dezgustată de politică, dezamăgită iar ceea ce este mai grav este că s-a ajuns la o indiferență generalizată în privința politicienilor. Sunt cazuri de primari, cu dosare privind corupția, care nu au emoții în alegeri. Este un fapt. Cum și de ce îi preferă alegătorii pe aceștia este o noțiune abstractă și greu de înțeles.
Președintele țării are probleme cu justiția, fostul premier, Victor Ponta, a început să facă drumuri la Înalta Curte, fostul vicepremier, Liviu Dragnea, condamnat cu suspendare, încă șeful PSD, cei din actualul Partidul Național Liberal contopit cu fostul PDL au la rândul lor condamnați sau anchetați, cei din anturajul fostului președinte Traian Băsescu, împreună cu el la fel. Majoritatea politicienilor cu funcții mai mult sau mai puțin importante sunt în pușcării, sunt acuzați, anchetați sau în arest la domiciliu. Cu toate acestea, cei care pot, candidează. Doar nu or sta în loc din cauza unui dosar?
În aceste circumstanțe, când preocuparea pentru alegători apare din patru în patru ani, nu este de mirare că avem aceste derapaje. Lipsesc ideile, ideologia este doar teoretică, proiectele supuse dezbaterilor publice, dezbaterile devin derizorii și lipsite de consistență iar alegătorilor le revine rolul de a merge pe intuiție. Timpul promisiunilor a trecut, securitatea oamenilor, traficul, serviciile publice în întregul lor au devenit doar puncte într-un discurs șters, aruncate într-un colț de hârtie. Au fost odată societatea civilă, sindicate.
Tot în acest registru am consemnat și decizia excluderii din PSD a lui Valeriu Zgonea, (contează mai puțin omul, importantă este modalitatea) președintele Camerei Deputaților pentru simplu motiv și anume că și-a făcut publică opinia (nu că ar fi avut tăria de a spune și cere răspicat demisia colegului său Liviu Dragnea sau că i-ar fi râvnit postul). De foarte mult timp, liderii partidelor vorbesc despre unitatea grupului, despre consolidarea acestuia pe principiul exprimării unitare. Cine nu se integrează, este nedisciplinat.
Pare că Valeriu Zgonea a ajuns în aceeași situație ca cea a lui Constantin Pârvulescu, care după critica împotriva lui N. Ceaușescu la cel de-al XII-lea Congres PCR din noiembrie 1979, a fost exclus din Partid la sfârșitul anului 1980 cu aprobarea tuturor membrilor CPEx. Atunci, până să se pună în practică excluderea din partid a durat mai mult de un an. Azi, doar câteva zile. Nici apelul lui Ion Iliescu la calm și responsabilitate nu a mai contat. Am ajuns să avem un partid care promovează democrația dar își manifestă hotărârile autoritar.
Unitate în diversitate sau multitudinea ideilor selectate democratic se pare că este străină partidelor noastre. Așa s-au pomenit toți membrii PNL cu Marian Munteanu candidat la Primăria București. Avem lideri politici fără experiență, fără un acut simț politic, fără o analiză clară a impactului unei decizii emise.
Ar dori un președinte să aibă în interiorul partidului său oameni care să-l contrazică? Și mai mult, să aibă aceștia dreptate? Cum poți contracara dreptatea, normalitatea, libertatea exprimării democratice? Prin excludere!
Unitatea partidului pare a fi cheia și soluția politicienilor. Zvonul revenirii în fruntea PSD a lui Victor Ponta, în cazul confirmării ar produce în PSD o schimbare de dragul schimbării. Este drept, Victor Ponta nu are o condamnare, dar ar fi ca în cazul colegului său L. Dragnea, care a fost ales în unanimitate (nici un vot împotrivă) un președinte în așteptarea unei sentințe.
Sfidând logica, profitând de actuala lege electorală, unii dintre candidați vin și declară că doar ei sunt cei care se luptă cu sistemul corupt, cei care vor binele cetățenilor. Această afirmație induce teoria că restul, cei care nu au probleme cu justiția, sunt ai sistemului.
Un politician cu dosar nu mai are ce pierde. Iar aceste alegeri reprezintă șansa reabilitării sale în defavoare societății.
