Premium
PNL şi PMP au atacat la Curtea Constituţională a României (CCR) legea de înfiinţare a Liceului romano-catolic din Târgu Mureş. Sesizarea este semnată de 50 de parlamentari PNL şi 16 parlamentari PMP. Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a afirmat că demersul strică relaţiile dintre formaţiunea sa şi PNL pe termen mediu şi lung.
Senatul a adoptat pe 7 februarie, în calitate de for decizional, în şedinţa plenului de miercuri, propunerea legislativă pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureş ca unitate de învăţământ preuniversitar cu predare în limba maghiară, proiect adoptat şi de Camera Deputaţilor.
Vezi şi: Oamenii de ştiinţă americani au stabilit: Care este cel mai bun mod de a prepara cafeaua
Senatorii au adoptat cu 71 de voturi pentru, 4 abţineri şi 20 împotrivă propunerea legislativă a unor parlamentari UDMR. În favoarea proiectului au votat senatorii PSD, ALDE, USR şi UDMR, iar PNL şi PMP împotrivă.
Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic ca unitate de învăţământ preuniversitar, cu predare în limba maghiară, parte a sistemului naţional de învăţământ, prin divizarea parţială a Liceului "Bolyai Farkas" din Târgu Mureş.
Vezi şi: Un cunoscut psiholog oferă șapte sfaturi practice pentru a preveni atacurile de panică
STIRIPESURSE.RO vă prezintă textul sesizării depuse de PNL şi PMP la Curtea Constituţională:
Domnului Valer DORNEANU,
Preşedintele Curţii Constituţionale
Stimate domnule Preşedinte,
În temeiul art. 146 lit. a) din Constituţia României, al art. 11 lit. a) raportat la art. 15, alin. (1) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, parlamentarii enumeraţi în tabelul anexat formulează prezenta
SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE
asupra
Legii pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc
adoptată de Camera Deputaților la data de 21 decembrie 2017 (nr. înregistrare PLX 464/2017) și de Senatul României la data de 7 februarie 2018 (nr. înregistrare 26/2018).
Având în vedere obiectul de reglementare, precum și conținutul normativ, considerăm că Legea pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc contravine prevederilor art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2) , art. 15 alin. (2), art. 120 alin. (1), art. 121, alin. (1) și (2), din Constituția României și, în consecință, este neconstituțională în întregul său, pentru motivele prezentate în continuare.
1. SCURT ISTORIC AL FONDULUI CAUZEI; CONTEXTUL ADOPTĂRII DE CĂTRE PARLAMENTUL ROMÂNIEI A LEGII PENTRU ÎNFIINŢAREA LICEULUI TEOLOGIC ROMANO-CATOLIC II. RÁKÓCZI FERENC;
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1)[1] din anexa la Ordinul MEN nr. 4894/10.11.2014, competenţa înfiinţării unei noi unităţi de învăţământ preuniversitar de stat, ca urmare a organizării/reorganizării unor unităţi de învăţământ prin aplicarea unor operaţiuni specifice precum fuziunea, divizarea etc. aparţinea consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia urma să fie înfiinţată noua unitate de învăţământ. În baza aceluiaşi act normativ, înfiinţarea urma a fi realizată cu avizul conform al inspectoratului şcolar judeţean.
Prin HCL nr. 112/16.04.2014 s-a dispus reorganizarea reţelei şcolare a municipiului Tîrgu-Mureş pentru anul şcolar 2014-2015, fără ca în cadrul reţelei şcolare să fie introdus Liceul Teologic Romano-Catolic.
În luna aprilie 2014 este iniţiat un proiect de hotărâre de consiliu local privind înfiinţarea Liceului Teologic Romano Catolic, proiect ce a fost respins în temeiul adresei ISJ Mureş nr. 2690/16.04.2014 şi a informării înregistrate sub nr. 17992/16.04.2014 a Direcţiei Şcoli din cadrul municipiului Tîrgu Mureş.
Ulterior, consilierii UDMR au promovat un alt proiect de hotărâre, înregistrat sub nr. 229878/22.05.2014 prin care se urmărea înfiinţarea Liceului Teologic Romano Catolic, proiect care a fost respins.
Prin HCL nr. 241/29.07.2014, s-a hotărât: „Sub condiţia îndeplinirii obligaţiei de către locatar de încheiere a contractului de închiriere conform art. 1 al prezentei, luându-se act de adresa nr. 5 din 09.01.2014 înregistrată la Municipiul Tîrgu Mureş sub nr. 1040/09.01.2014 a Fundaţiei Statusul Romano-catolic din Transilvania se propune înfiinţarea în condiţiile legii a Liceului Teologic romano-catolic, cu sediul în Municipiul Tîrgu Mureş, str. Mihai Viteazu, nr. 15, în structura reţelei de învăţământ preunivesitar de stat cu profil teologic romano-catolic.” Arătăm faptul că HCL nr. 241/29.07.2014 este nelegală întrucât adoptarea unei hotărâri de consiliu local nu poate fi adoptată sub condiţie. Pe de altă parte, în ceea ce privește înfiinţarea unităţii de învăţământ, autoritatea deliberativă nu dispune înfiinţarea unităţii de învăţământ ci „propune” înfiinţarea liceului. Or, este lesne de înțeles că autoritatea deliberativă, căreia legea i-a conferit în mod exclusiv facultatea de a înfiinţa o nouă unitate de învăţământ, nu putea să facă propuneri de înfiinţare nici sieși și nici altei autorități. Nu în ultimul rând, nelegalitatea hotărârii se datora și faptului că organul deliberativ nu a dispus în prealabil aplicarea operaţiunilor specifice de divizare a altor unităţi de învăţământ, pe baza cărora să aibă înfiinţarea noii persoane juridice.
Ulterior, prin Decizia nr. 1145/12.09.2014 a inspectorului general al ISJ Mureş, s-a dispus „înființarea” Liceului Teologic Romano Catolic începând cu anul școlar 2014-2015, prin divizarea parțială a Liceului Teoretic „Bolyai Farkas”, deşi atât aplicarea operaţiunii specifice de divizare, cât şi înfiinţarea noii unităţi de învăţământ cădea în competenţa exclusivă a consiliului local.
Prin HCL nr. 268/16.09.2014 şi HCL nr. 271/16.09.2014 s-a dispus modificarea HCL nr. 112/16.04.2014, respectiv a reţelei şcolare pentru anul şcolar 2014-2015 prin includerea Liceului Teologic Romano-Catolic în cadrul reţelei şcolare.
Ulterior, prin Sentinţa nr. 431/13.03.2015 pronunţată de Tribunalul Mureş în dos.nr. 3955/102/2014, rămasă definitivă prin Decizia nr. 105/R/03.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Tîrgu Mureş în acelaşi dosar, a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de Instituţia Prefectului Judeţului Mureş dispunându-se anularea în tot a HCL nr. 271/16.09.2014, respectiv anularea în parte a HCL nr. 268/16.09.2014, în ceea ce priveşte pct. 4 privitor la modificarea HCL nr. 112/2014 privind aprobarea reorganizării reţelei şcolare pentru anul şcolar 2014-2015.
Prin HCL nr. 33/29.01.2015 s-a dispus reorganizarea reţelei şcolare pentru anul şcolar 2015-2016, Liceul Teologic Romano-Catolic fiind inclus în anexa hotărârii de consiliu local. Hotărârea era nelegală în condiţiile în care a fost inclusă în reţeaua şcolară o unitate de învăţământ care nu a fost înfiinţată printr-o hotărâre de consiliu local. Numai hotărârea de consiliu local putea ţine loc de act de înfiinţare. Lipsa actului administrativ de înfiinţare atrage inexistenţa persoanei juridice. Asemenea, nu exista nicio hotărâre de consiliu local prin care să fie aplicată operaţiunea specifică a divizării altor unităţi de învăţământ în fiinţă, totul în vederea înfiinţării noii unităţi de învăţământ. Mai mult, înfiinţarea noilor unităţi de învăţământ ce urmau a fi înscrise în cadrul reţelei şcolare trebuia să fie realizată în prealabil reorganizării reţelei şcolare.
În cele care au urmat, inspectorul general al ISJ Mureş a emis Decizia nr. 1385/31.08.2015 prin care, printre altele, se dispunea:„(…) se înfiinţează Liceul Teologic Romano-Catolic din Tg. Mureş, prin divizarea parţială a Liceului Teoretic «Bolyai Farkas» şi a Colegiului Naţional „Unirea” din Tg. Mureş”.
Prin Sentinţa nr. 479/13.06.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş în dos.nr. 1769/102/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 256/06.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Tîrgu Mureş în acelaşi dosar, s-a dispus anularea Deciziei nr. 1385/31.08.2015, instanţa de fond în esenţă reţinând faptul că autoritatea emitentă a emis actul cu depăşirea competenţei sale, în condiţiile în care aplicarea operaţiunii specifice a divizării, precum şi înfiinţarea unei noi unităţi de învăţământ cădea în competenţa exclusivă a consiliului local.
Ca urmare a emiterii nelegale a Deciziei nr. 1385/31.08.2015, Direcţia Naţională Anticorupţie a început urmărirea penală împotriva inspectorului general al ISJ Mureş Someşan Ştefan precum şi a altor persoane, formându-se dos.pen.nr. 174/P/2015, faţă de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, uzurparea funcţiei şi a altor infracţiuni. Prin Ordonanţa nr. 174/P/2015/02.11.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale iar prin Ordonanţa nr. 174/P/2015/03.11.2016 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale.
Întrucât era evidentă nelegalitatea înfiinţării liceului prin Decizia nr. 1385/31.08.2015, prin HCL nr. 147/04.05.2017 şi a HCL nr. 148/04.05.2017 s-a dispus înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic. Instituţia Prefectului Judeţului Mureş a notificat nelegalitatea HCL nr. 147/04.05.2017 şi a HCL nr. 148/04.05.2017 prin adresa nr. 6997/SVI/15.05.2017, sens în care acestea şi-au suspendat efectele juridice.
Consiliul local al municipiului Tîrgu-Mureş a supus aprobării HCL nr. 193/29.06.2017 privind reorganizarea reţelei şcolare pentru anul şcolar 2017-2018, cu includerea Liceului Teologic Romano-Catolic în cadrul reţelei şcolare. Prin Adresa nr. 9621/SVI/31.07.2017, Instituţia Prefectului Judeţului Mureş a notificat nelegalitatea HCL nr. 193/29.06.2017, sens în care acestea şi-au suspendat efectele juridice.
În acest context, apreciem faptul că adoptarea Legii pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc este vădit nelegală și pentru acoperirea mai multor acte administrative, date cu încălcarea legii.
Precizăm aici, și este esențial pentru dezlegarea prezentei sesizări de neconstituționalitate, că potrivit art. 61, alin. (2) teza I din Legea educației naționale 1/2011, cu modificări și completări „Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ de stat şi particular preuniversitar se organizează de către autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor şcolare. (...)”.
În prezent, consiliul local al municipiului Tîrgu Mureș are competența și posibilitatea să dispună reorganizarea oricăror unități de învățământ preuniversitar de stat aflate pe raza teritorială a unității administrativ-teritoriale, cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege.
2. NECONSTITUŢIONALITATEA LEGII PENTRU ÎNFIINŢAREA LICEULUI TEOLOGIC ROMANO-CATOLIC II. RÁKÓCZI FERENC;
Raportat la pct. 1, cu nesocotirea dispozițiilor constituționale și legale de mai sus, Legea pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc este neconstituțională întrucât:
2.1. încalcă principiul constituțional al separației şi echilibrului puterilor în stat și principiul constituțional al autonomiei locale și descentralizării, respectiv dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 120 alin. (1), art. 121, alin. (1) și (2), din Constituţia României, prin faptul că:
2.1.1. la nivel de principiu, reglementează o situație particulară, aflată în competența exclusivă a autorităților administrației publice locale; încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat;
Reglementarea se face dincolo de voința autorității administrației publice locale competente care, în mod legal și în limitele sale de competență decizională, nu a adoptat o hotărâre de consiliu local pe baza datelor cunoscute în plan local care nu justificau oportunitatea și legalitatea înființării acestui liceu. Astfel prin această lege se înfrânge voința autorității administrației publice locale, legal exprimată prin respingerea repetată în cadrul ședințelor Consiliului Local Târgu Mureș a acestei inițiative. Analizând dispozițiile unei legi prin care se atribuia o locuință unei persoane determinate, Curtea a precizat faptul că prin lege nu se poate dispune într-un domeniu ce intră în competența de reglementare a organelor administrației publice, iar nu a Parlamentului, care nu legiferează cu privire la drepturi cu caracter individual (Decizia Curții Constituționale nr. 970/2007).
Prin adoptarea Legii pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc se creează un precedent neconstituțional. Ori de câte ori o autoritate a administrației publice locale va respinge adoptarea unei hotărâri, din motive de oportunitate sau legalitate, sau va adopta o hotărâre, conform competențelor sale legale și decizionale, orice parlamentar nemulțumit va iniția un proiect de lege pentru reglementarea situației care îl nemulțumește și va invoca pentru adoptarea unei legi reglementarea pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc. La fel se va pune problema în situația anulării unei hotărâri a unei autorități a administrației publice locale de către instanța de contencios administrativ.
2.1.2. Consecinţa încălcării inerente a principiului separaţiei puterilor în stat este reprezentată de încălcarea principiului autonomiei locale şi descentralizării.
Prevederile legale citate, delimitează o competență exclusivă a consiliilor locale[2] în materia aprobării rețelelor școlare de învățământ organizate la nivelul unităților administrativ teritoriale, efect al organizării administrației publice locale și stabilirii atribuțiilor acestora conform principiului autonomiei locale și descentralizării, principiu statuat expres de art. 120, alin. (1) și art. 121, alin (1) și (2) din Constituția României, republicată.
Urmare a acestei situații de fapt, sumar expuse, în Parlamentul României a fost inițiat proiectul de lege care face obiectul acestei sesizări de neconstituționalitate, instituția legiuitoare subrogându-se, cu încălcarea principiilor constituționale ale autonomiei locale și descentralizării, în competența Consiliului Local al municipiului Tîrgu-Mureș.
Neconstituționalitatea legii derivă astfel atât din încălcarea autonomiei locale, prin subrogarea legiuitorului în sfera de competență a unei autorități a administrației publice locale și din reglementarea, prin lege, a unei situații de interes local, a cărei soluționare face obiectul unui act administrativ.
Potrivit art. 120, alin (1) din Constituția României, republicată, „Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. În baza acestor principii, autoritățile administrației publice locale exercită competențe exclusive, partajate și delegate. Fără dubiu, aprobarea rețelei școlare a unităților de învățământ ce funcționează la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale este o competență exclusivă, cel mult partajată dacă ne raportăm la necesitatea obținerii, prealabil adoptării hotărârilor autorităților locale deliberativ, a avizului conform a unui serviciu deconcentrat.
Raportat la modul de organizare și funcționare a administrației publice locale, așa cum este reglementat de Constituție și, în aplicarea Constituției, de normele legii descentralizării, este evident că Legea pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc este rezultatul nesocotirii și înfrângerii competenței Consiliului Local al municipiului Tîrgu-Mureș, de către Parlamentul României, cu nesocotirea celor două principii constituționale deja invocate.
Solicităm să aveți în vedere și faptul că, prin actul normativ atacat, a fost grav încălcat principiului subsidiarității, astfel cum acesta este conținut de art. 3 din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, lit. a) conform căruia „exercitarea competențelor de către autoritatea administrației publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean și care dispune de capacitate administrativă necesară”. În același sens reclamăm nesocotirea principiului asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii și reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităților administrației publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară, în condițiile în care Parlamentul, încălcând principiul separației puterilor în stat, decide înființarea unei unități de învățământ preuniversitar, dar lasă în atributul autorităților locale responsabilitatea asigurării funcționării acesteia. De altfel acest principiu a fost avut în vedere de legiuitor atunci când a delegat, prin Legea educației naționale, autorității locale atributul înființării unităților de învățământ, însărcinând autoritatea locală cu atributul executării legii sub aspectul înființării unităților de învățământ. Potrivit art. 24 din Legea nr. 195/2006, autoritățile administrației publice locale exercită competențe partajate cu autoritățile centrale privind învățământul preuniversitar de stat.
Așadar, în virtutea principiului separației puterilor în stat, a principiului subsidiarității, cât și a principiului legalității, înființarea unităților de învățământ este atributul puterii executive, al autorității administrației publice locale, neputând fi, sub nicio formă, atributul puterii legiuitoare.
În mod explicit se dispune Consiliului Local al municipiului Mureș, prin art. 5 al legii, ca în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii să cuprindă în rețeaua școlară a municipiului Târgu Mureș liceul astfel înființat, text agravant și explicit în ce privește încălcarea autonomiei locale.
Dovada concretă a celor de mai sus este împrejurarea că legiuitorul prin art. 2 al legii, normează în detaliu inclusiv componența și organizarea noii unități de învățământ.
Analizând textul reiese că instituția legiuitoare impune Consiliului Local Tîrgu-Mureș adoptarea unei hotărâri de modificare a hotărârii prin care s-a aprobat rețeaua școlară.
2.1.3. În jurisprudenţa sa[3], Curtea Constituțională a stabilit faptul că Parlamentul nu își poate aroga competența de legiferare în mod discreționar, oricând și în orice condiții, prin adoptarea unor legi în domenii care aparțin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, fără încălcarea dispozițiilor constituționale conținute de art. 61 alin. (1), și în definitiv fără încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Constițuția României care normează principiul separației și echilibrului puterilor în stat. În acest sens, printr-o decizie recentă[4] Curtea a mai arătat că “(…) Parlamentul, arogându-şi competenţa de legiferare, în condiţiile, domeniul şi cu finalitatea urmărite, a încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituţie, viciu care afectează legea în ansamblu. O lege, adoptată în condiţiile de mai sus, contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, astfel cum îşi găseşte expresie în art.16 alin.(1) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu şi, ca atare, este sub acest aspect în totalitate neconstituţională. De asemenea, este încălcat şi art.16 alin.(2) din Constituţie, într-adevăr, în măsura în care un anumit subiect de drept este sustras, prin efectul unei dispoziţii legale adoptate exclusiv în considerarea lui şi aplicabile numai în ceea ce îl priveşte, incidenţei unei reglementări legale constituind dreptul comun în materie, dispoziţiile legale în cauză nesocotesc principiul constituţional potrivit căruia „nimeni nu este mai presus de lege”. Curtea a mai reţinut că acceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitoare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale ale acestei autorităţi consacrate de art.61 alin.(1) din Constituţie şi transformarea acesteia în autoritate publică executivă. Or, o astfel de interpretare este contrară celor statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa şi, prin urmare, în contradicţie cu prevederile art.147 alin.(4) din Constituţie, care consacră obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale.
În aceeaşi situaţie este şi Legea pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc, în sensul că legiuitorul normează în domeniul infralegal, respectiv care intră în competența autorităților administrative, la nivel local. În aceste condiții, Parlamentul se sustrage de la scopul său de a fi autoritatea legislativă supremă a poporului român, astfel cum reglementează dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituția României. Dimpotrivă, reglementând în domenii a căror competență cade în sarcina autorităților publice locale, Parlamentul României a nesocotit competența sa funcțională, de autoritate legiuitoare supremă, parte a puterii legislative, intrând în competența funcțională executivă prin încălcarea vădită a principiului separației puterilor în stat, respectiv a dispoziţiilor constituţionale conţinute de art. 1 alin. (4) din legea supremă.
Susținerile noastre privind încălcarea principiului separației puterilor în stat sunt confirmate și de punctul de vedere al Ministerului Justiției regăsit în Adresa nr. 2/101723/29.11.2017 înregistrată la Ministerul Relaţiei cu Parlamentul sub nr. 12334/04.12.2017 prin care se reţine „(…) considerăm că nu este necesară adoptarea măsurilor preconizate prin lege, ca act juridic al Parlamentului, operaţiunea juridică avută în vedere fiind circumscrisă domeniului de reglementare a actelor cu caracter infralegal, administrativ. Mai mult, în condiţiile în care înfiinţarea unei unităţi de învăţământ preuniversitar a fost conferită expres de OUG nr. 75/2015 în competenţa unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale, apreciem că adoptarea de către Parlament a proiectului de lege în cauză poate avea semnificaţia unei ingerinţe a acestuia în activitatea puterii executive, de natură să conducă la afectarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat”.
2.2. încalcă principiul constituţional al obligativității caracterului normativ al legii și principiul nediscriminării şi al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, respectiv dispoziţiile constituţionale prevăzute în cadrul art. 61 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2) din Constituţia României, deoarece:
2.2.1. Conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituția României „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.
Scopul legii, ca principal act normativ adoptat de Parlament, indiferent de categoria din care face parte, este acela de a reglementa relaţii sociale generale, caracterizate de tipicitate, fiind prin natura sa un act cu aplicabilitate generală. Aşadar, acţiunea de legiferare trebuie să urmărească tocmai scopul de reglementare a unui număr nedeterminat de cazuri concrete, adresându-se unui număr nedeterminat de subiecţi de drept, a fortiore rationae în cazul legii, ca specie a actului normativ.
Atât legea, privită în ansamblul ei, cât și normele juridice conținute în corpul acesteia, pentru a îndeplini condițiile de constituționalitate, necesită în mod obligatoriu să respecte trăsăturile generale ale normei juridice, respectiv: caracterul impersonal și general, caracter tipic, caracter obligatoriu și implicarea unui raport intersubiectiv.
Cele prezentate mai sus au fost confirmate în numeroase rânduri în jurisprudenţa judecătorului constituţional. Probabil una dintre cele mai relevante soluţii este cea reprezentată de Decizia nr. 600/2005 a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională în integralitatea ei Legea pentru reglementarea situatiei juridice a unor bunuri care au apartinut fostului suveran al Romaniei, Mihai I. În amintita soluție, judecătorul constituant a ridicat la nivel de principiu obligativitatea respectării caracterului normativ al legii. Astfel, instanța constituţională a reţinut: „Chiar in absenta unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu că legea are, de regulă, caracter normativ, natura primară a reglementărilor pe care le conține fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale. (…) Or, in măsura in care domeniul de incidenta a reglementarii este astfel determinat, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicata unui numar nedeterminat de cazuri concrete, în functie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz prestabilit fără echivoc.
În aceeaşi hotărâre, Curtea Constituţională a României a reamintit prerogativa legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementării cu caracter general, rezultat atins prin instituirea unor norme juridice cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun, făcându-se trimitere la anumite legi speciale cu scop reparatoriu în materia legilor proprietăţii în unele regiuni istorice. Cu toate acestea, judecătorul constituant reţine faptul că tratamentul special şi derogatoriu în materia legilor reparatorii s-a aplicat unui număr nedeterminat de persoane care se regăseau în ipotezele reglementate de respectivele acte normative speciale, situație în care actul de reglementare și-a păstrat carcaterul normativ. Nu aceeași situație o regăsim în cazul legilor cu caracter individual, Curtea motivând faptul că “In ipoteza în care, însă, reglementarea specială, diferită de cea constitutiva de drept comun, are caracter individual, fiind adoptata intuitu personae, ea înceteaza de a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu si, prin aceasta, neconstituțional”.
Reiterăm motivarea Curții Constituționale privind crearea de către legiuitor a unor situaţii discriminatorii produse ca urmare a încălcării principiului separaţiei puterilor în stat prin adoptarea unor legi cu un caracter individual: “(…) Parlamentul, arogându-şi competenţa de legiferare, în condiţiile, domeniul şi cu finalitatea urmărite, a încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituţie, viciu care afectează legea în ansamblu. O lege, adoptată în condiţiile de mai sus, contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, astfel cum îşi găseşte expresie în art.16 alin.(1) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu şi, ca atare, este sub acest aspect în totalitate neconstituţională. De asemenea, este încălcat şi art.16 alin.(2) din Constituţie, într-adevăr, în măsura în care un anumit subiect de drept este sustras, prin efectul unei dispoziţii legale adoptate exclusiv în considerarea lui şi aplicabile numai în ceea ce îl priveşte, incidenţei unei reglementări legale constituind dreptul comun în materie, dispoziţiile legale în cauză nesocotesc principiul constituţional potrivit căruia „nimeni nu este mai presus de lege”.
Această ”discriminare” nu poate fi subsumată asigurării dreptului la educație pentru persoanele aparținând minorităților naționale (discriminare pozitivă), în condițiile în care nu este stabilit un cadru general valabil care ar reglementa înființarea tuturor unităților de învățământ care ar asigura predarea în limba maternă a unei minorități naționale. Astfel, prin legiferarea acestui caz particular se generează situații de discriminare între persoane care se află în aceeași situație, respectiv persoanele aparținând diverselor minorități naționale din România.
Această stare de fapt contravine prevederilor conţinute de art. 4, alin. (2) din Constituția României care normează faptul că “România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială” precum şi cele ale dispoziţiilor art. 16, alin. (1) din legea supremă potrivit cărora “Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”.
De asemenea, situația creată prin transferul autorizației de funcționare sau al acreditării noii unități de învățământ prin această lege pune noua unitate de învățământ preuniversitar într-o situație avantajoasă în raport cu toate celelalte unități de învățământ care au fost înființate și funcționează în baza Legii educației naționale, creând implicit o stare discriminatorie în măsură să afecteze interesul copilului, în condițiile în care acreditarea nu se face în conformitate cu principiile și normele stabilite prin HG 22/2007 (pentru aprobarea metodologiei de evaluare instituțională în vederea autorizării, acreditării și evaluării periodice a organizațiilor furnizoare de educație), ci se acordă din oficiu prin efect al legii.
Aceleași principii au fost reiterate de judecătorul constituant în jurisprudența sa, sens în care facem trimitere la Decizia nr. 970 din 31 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.796 din 22 noiembrie 2007, Decizia nr.494 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.819 din 21 decembrie 2013, sau Decizia nr.574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.889 din 8 decembrie 2014.
2.2.2. Având în vedere obiectul de reglementare, incidența şi finalitatea urmărită de adoptarea Legii pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc, rezultă cu evidenţă faptul că actul normativ nu este unul de reglementare a unor relaţii şi nevoi sociale, ci un act cu caracter individual, conceput a naşte efecte juridice concret determinate, respectiv de înfiinţare a unei unităţi de învăţământ preuniversitar.
Astfel, legea supusă analizei nu se bucură de un caracter normativ, fiind eminamente un act cu caracter individual, având o rațiune de reglementare in personam, „reglementând” o situație cu totul particulară, privită ut singuli.
Este fără echivoc faptul că Legea pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc este menită a se aplica într-un singur caz, prestabilit, care să conducă strict la înființarea unei singure și concrete unități de învățământ. Mai mult, modalitatea de înfiinţare atipică a acestei unităţi de învăţământ, respectiv prin mijlocirea legii, creează o situaţie de discriminare faţă de toate celelalte unităţi de învăţământ preuniversitar de stat din România.
În aceste condiții, este cât se poate de evident faptul că legiuitorul a pierdut din vedere rolul său de autoritate legislativă supremă, al cărei scop este acoperirea prin reglementare primară a nevoii de reglementare a relațiilor sociale primare, exercitând prin intermediul unei legi cu caracter individual acte de reglementare și administrare executive, acte specifice care intră în competența autorităților publice locale.
Prin Legea pentru înființarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc Parlamentul stabilește înființarea unei unități de învățământ specifice, norma având o natură intuitu personae, fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcție de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc. În acest mod Parlamentul și-a arogat competențe specifice puterii executive, încălcând principiul separației puterilor în stat și echilibrul între puterile în stat.
2.3. Încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, respectiv dispoziţiile constituţionale prevăzute de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, deoarece:
Potrivit art. 1 alin. (1) din legea contestată „Liceul dobândeşte şi îşi păstrează personalitatea juridică (…)”.
Având în vedere istoricul prezentat în cadrul pct. 1 al prezentei sesizări, precum şi modalitatea de formulare a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) în sensul că „liceul (…) îşi păstrează personalitatea juridică” textul legal instituie retroactivitatea legii. Afirmativ aceasta de vreme ce prin textul criticat se recunoaşte pentru trecut ex tunc faptul că unitatea de învăţământ ar fi avut personalitate juridică, respectiv anterior momentul intrării legii în vigoare.
Ceea ce considerăm că în mod nelegal s-a urmărit prin formularea reclamată mai sus este tocmai acoperirea perioadei de nelegalitate în care, de facto, respectiva unitatea de învăţământ şi-a desfăşurat activitatea.
Susținerea noastră este dovedită în mod suplimentar de cele conținute de pct. 3 al adresei nr. 1031/28.11.2017 prin care a fost acordat proiectului de lege avizul autorității.
La soluționarea prezentei sesizări rugăm onorata Curte Constituțională să aibă în vedere și susținerile cuprinse în avizul nefavorabil al CES și avizele cu observații ale Guvernului și ale Consiliului Legislativ, ce pun la rându-le în evidență elemente de neconstituționalitate pe care ni le însușim și le integrăm argumentelor sesizării noastre.
În considerarea argumentelor expuse, vă solicităm să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea pentru pentru înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic II. Rákóczi Ferenc este neconstituțională, întrucât încalcă prevederile art. 120 alin. (1), art. 121, alin. (1) și (2), din Constituție.
În drept, ne motivăm sesizarea pe dispozițiile art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților și art. 15 alin. (1) și (2) din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Anexat depunem:
¾ HCL a municipiului Tîrgu Mureş nr. 112/16.04.2014;
¾ HCL a municipiului Tîrgu Mureş nr. 241/29.07.2014;
¾ Decizia inspectorului general al ISJ Mureş nr. 1145/12.09.2014;
¾ HCL a municipiului Tîrgu Mureş nr. 268/16.09.2014;
¾ HCL a municipiului Tîrgu Mureş nr. 271/16.09.2014;
¾ Sentinţa nr. 431/13.03.2015 pronunţată de Tribunalul Mureş în dos.nr. 3955/102/2014;
¾ Decizia nr. 105/R/03.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Tîrgu Mureş în dos.nr. 3955/102/2014;
¾ HCL a municipiului Tîrgu Mureş nr. 33/29.01.2015;
¾ Decizia inspectorului general al ISJ Mureş nr. 1385/31.08.2015;
¾ Sentinţa nr. 479/13.06.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş în dos.nr. 1769/102/2016;
¾ Extras portalul instanţelor privind pronunţarea Deciziei nr. 256/06.02.2018 a Curţii de Apel Tîrgu Mureş în dos.nr. 1769/102/2016;
¾ Ordonanţa nr. 174/P/2015/02.11.2016;
¾ Ordonanţa nr. 174/P/2015/03.11.2016;
¾ HCL a municipiului Tîrgu Mureş nr. 147/04.05.2017;
¾ HCL a municipiului Tîrgu Mureş nr. 148/04.05.2017;
¾ Adresa Instituţiei Prefectului Judeţului Mureş nr. 6997/SVI/15.05.2017;
¾ HCL a municipiului Tîrgu Mureş nr. 193/29.06.2017;
¾ Adresa Instituţiei Prefectului Judeţului Mureş nr. 9621/SVI/31.07.2017;
[1] Art. 21 alin. (1): Organizarea/reorganizarea unităţilor de învăţământ de stat cu personalitate juridică implică operaţiuni specifice şi se realizează, prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale/judeţene, după caz, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
[2] Legea 195/2006 a descentralizării definește la art. 2, lit. c), d), e) și f) competențele aflate în responsabilitatea autorităților administrației publice ca urmare a funcționării lor în baza principiilor constituționale ale autonomiei și descentralizării astfel:
c) competenţă - ansamblul atribuţiilor stabilite de Constituţie şi de legile care conferă autorităţilor administrative drepturi şi obligaţii de a duce în nume propriu, în realizarea puterii publice şi sub propria responsabilitate, o activitate de natură administrativă;
d) competenţe delegate - competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale, împreună cu resursele financiare corespunzătoare, de către autorităţile publice centrale, pentru a le exercita în numele şi în limitele stabilite de către acestea;
e) competenţe exclusive - competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale de realizarea cărora acestea sunt responsabile. Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de decizie şi dispun de resursele şi mijloacele necesare îndeplinirii competenţelor, cu respectarea normelor, criteriilor şi standardelor stabilite de lege;
f) competenţe partajate - competenţele exercitate de către autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu alte niveluri ale administraţiei publice (judeţean sau central), cu o separare clară a finanţării şi a puterii de decizie pentru fiecare responsabil în parte;
[3] a se vedea Decizia nr.600 din 9 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1060 din 26 noiembrie 2005, Decizia nr.970 din 31 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.796 din 22 noiembrie 2007, Decizia nr.494 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.819 din 21 decembrie 2013, sau Decizia nr.574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.889 din 8 decembrie 2014, par.21;
[4] Decizia CCR nr. 777/28.11.2017, publicată în M.Of. nr. 1011/20.12.2017;
