Este pregătită România pentru utilizarea PNRR ?

Chiar dacă România a fost ultima țară membră UE care a depus la Bruxelles Planul său Național de Redresare și Reziliență, nu înseamnă că plecăm cu un handicap față de celelalte țări în obținerea celor mai bune rezultate prin utilizarea sumelor disponibile. Depinde de fiecare țară în parte cum se pregătește și cum  își  organizează instituțional și structural ansamblul economiei pentru valorificarea la maxim a fondurilor.

Întrebarea pe care trebuie să o punem este : în ce măsură este pregătită România pentru a utiliza cu maxim rezultat oportunitățile oferite de PNRR ?

Pregătirea ar consta în existența unui cadru legal și structural apt de a oferi proiectelor însumate în PNRR posibilitatea materializării lor. În lipsa unei astfel de pregătiri, proiectele, oricât de bine ar fi fost concepute, pot eșua fie din lipsa unei legislații favorabile aplicării lor, fie din existența unor înapoieri istorice sau deficiențe structurale majore ale economiei românești.

Una dintre principalele axe ale PNRR este digitalizarea, privită nu doar ca un instrument de eficientizare a activității dar și ca pe un ” pod” spre viitorul economiei europene , caracterizat de cea de a patra  fază a revoluției industriale.

Din păcate, legislația românească nu este pregătită printr-o viziune coerentă și realistă pentru a oferi programelor de digitalizare cele mai bune condiții de implementare și eficientizare.

Trecerea prin parlament a Legii 5G  a arătat modul  inadecvat prin care legiuitorul român a tratat această lege vitală a digitalizării. În pofida reacțiilor operatorilor privați și a dorinței  lor ,declarate cu numeroase ocazii , de a contribui cu analize concrete la îmbunătățirea proiectului legii, parlamentul nu a luat în seamă nicio observație venită din economia reală .

O deficiență majoră care ar putea chiar deveni un impediment în  aplicarea programelor de digitalizare este nerespectarea obligațiilor ce îi revin României la nivel european, respectiv omiterea notificării în prealabil a Comisiei Europene cu privire la proiectul de lege 5G, în conformitate cu procedura TRIS din Directiva UE 2015/1535. Directiva prevede că orice proiect de lege tehnic sau care are implicații asupra economiei și dezvoltării unui stat membru trebuie să fie notificat către DG Grow.

Această abatere procedurală a României poate face ca legea să nu fie în vigoare, chiar dacă a fost adoptată în Parlament.

Există obligativitatea respectării stricto sensu a unor norme europene pe care România trebuie să le aibă în vedere ca membră a Uniunii.

Documentul de bază în acest sens este ” Planul de acțiune pentru 5G”.Prezentat în septembrie 2016, Planul de acțiune al Comisiei Europene pentru 5G prevede un calendar european comun pentru o lansare comercială coordonată a serviciilor 5G în 2020, inclusiv acoperirea 5G a unui stat membru al unui oraș important până în 2020 și a tuturor zonelor urbane și a rutelor majore de transport în 2025.

Planul de acțiune include, de asemenea, colaborarea cu statele membre și cu părțile interesate din industrie pentru a identifica și a aloca frecvențele spectrului radio pentru tehnologia 5G, organizarea de teste 5G paneuropene începând cu 2018, promovarea standardelor globale comune 5G și încurajarea adoptării foilor de parcurs naționale pentru implementarea 5G în toate țările UE.

Comisia și investitorii în telecomunicații trebuie să ia în considerare, de asemenea, furnizarea de capital de risc pentru întreprinderile nou-înființate care dezvoltă soluții 5G pentru aplicații și servicii inovatoare, indiferent de industrie.

Pentru a monitoriza evoluția pieței, inclusiv a piloților lansați de actorii din industrie, Comisia Europeană a înființat un observator trimestrial 5G în octombrie 2018. Acesta include următoarele date: Utilizarea preconizată a spectrului în fiecare țară europeană; Stadiul experimentării în Europa; Foi de parcurs naționale pentru implementarea 5G; acțiunile întreprinse de industriași și de statele membre în ceea ce privește 5G.

Pentru a asigura implementarea Planului, Comisia Europeană  și-a prezentat viziunea în martie 2021, obiectivele și căile pentru a asigura o transformare digitală conform normelor europene.

Adoptarea proiectului de lege 5G în forma sa actuală propusă de Guvern și lipsa prevederii criteriilor tehnice ar putea avea consecințe negative asupra dezvoltării industriei de telecomunicații din România în următorii ani. Conform reprezentanților din industrie, dacă legea va intra în vigoare în forma actuală, iar companiile chineze vor fi excluse, operatorii și consumatorii români vor suferi pierderi economice de 9,35 miliarde de euro, iar rețeaua operatorilor de telefonie mobilă va fi instabilă cel puțin timp de 2-3 ani. Această excludere va însemna pentru operatori obligația de a înlocui un număr mare de echipamente deja existente, iar acest aspect va duce la reducerea semnificativă a veniturilor operatorilor și la creșterea costurilor ce vor fi resimțite de utilizatorii finali. Așadar, prin intermediul legii, ar trebui să fie certificate produsele și echipamentele necesare pentru implementarea rețelelor 5G în România (și nu furnizorul) și ar trebui să fie susținută dezvoltarea industriei telecom din România în următorii ani.

La discutarea legii ar fi fost util să se ia în considerare și experiența altor țări cu o tradiție mai veche în domeniul legislației  telecomunicațiilor.

Un exemplu de urmat pentru România ar putea fi cel al Germaniei, stat care a a adoptat recent legea 5G după mai bine de 4 luni de dezbateri cu reprezentanții industriei telecom și după un proces de adoptare transparent, obiectiv și nediscriminatoriu. Legea include numeroase criterii tehnice ce vin în sprijinul implementării optime a rețelelor 5G în Germania și susțin dezvoltarea pieței locale de telecomunicații. Așadar, legislația din Germania a devenit mai strictă în materie de securitate 5G și nu exclude în mod explicit anumiți producători.

Excluderea de pe piață a unor  producători la care statul respectiv deține majoritatea de capital, sub pretextul că ar fi compatibili cu suspiciunea de spionaj prin utilizarea datelor din sistem apare ca fiind fără sens după ce s-a dovedit că spionajul  este practicat chiar între state considerate prietene și aliate. Este de notorietate faptul că Agenția Națională de Securitate SUA (NSA) a folosit un parteneriat cu unitatea de informații externe a Danemarcei pentru a spiona înalți oficiali din țările vecine, inclusiv pe cancelarul german Angela Merkel, așa cum a declarat postul danez de televiziune de stat DR, citat de Reuters.

Sunt elemente care nu dau garanția că actuala formă a Legii 5G, așa după cum a fost ea prezentată și discutată în Parlament, ar constitui un instrument legislativ capabil să permită implementarea cu succes a programelor de digitalizare cuprinse în PNRR.

România ar fi trebuit să urmeze exemplul de bune practici al Germaniei în ceea ce privește o abordare nediscriminatorie, transparentă, multilaterală și obiectivă a viitorului telecomunicațiilor și digitalizării, oferind mai mult timp de dezbatere a acestui proiect de lege important și ținând seama de solicitările actorilor principali din industria locală de telecom.

Un alt aspect care ridică problema pregătirii României pentru accesarea eficientă a fondurilor PNRR este acela al nivelului deficitar de dezvoltare al unor ramuri industriale ceea ce arată că în unele cazuri structura economiei nu are capacitatea de a fi compatibilă cu cerințele implementării programelor din PNRR.

Un exemplu este acela al programelor vizând dezvoltarea infrastructurii. După cum s-a comunicat de către guvern, planul ar cuprinde o amplă extindere a rețelei de autostrăzi cu cca. 840 Km.

Apare însă o problemă extrem de complicată, aceea a efectele programului investițional asupra contului curent, cu deosebire asupra deficitului comercial.

În ultimii treizeci de ani, structura economiei românești a devenit din ce în ce mai mult de tip manufacturier și de subantrepriză. Aceasta înseamnă că s-a redus simțitor capacitatea economiei românești de a susține oferta de materii, materiale și utilaje pe piața internă a investițiilor. Concluzia este că : programul investițional este actualmente majoritar susținut prin import cu consecințe asupra deficitului comercial.

Programul din PNRR relativ la investițiile în infrastructură ridică presiunea pe import deoarece cea mai importantă materie primă a acestui tip de investiție: bitumul,  se importă în proporție de cca 70% deși înainte de 1990, România era mare exportator al acestui produs rezultat din rafinarea petrolului.

.Astfel, potrivit INS,  în 2019,  România a importat aproape 510.000 de tone de bitum, în valoare de 103 milioane de euro.

Având în vedere că România are un consum anual de 600.000 de tone de bitum, iar 510.000 de tone reprezintă importuri, rezultă că doar 15% din consum este asigurat de producţia locală.

Rezultă că cea mai mare parte din bitumul folosit pentru covorul asfaltic din România provine din import, principalele țări de provenienţă fiind Polonia şi Ungaria, care împreună acontează peste jumătate din toată cantitatea. Alte surse mai sunt Serbia, Austria, Italia sau  Rusia.

În România nu se mai produce niciun utilaj necesar construcției de infrastructură ceea ce face ca , și din acest punct de vedere, importul să fie pe trend ascendent. Se importă chiar și escavatoare deși se produceau la Brăila înainte de anul 2000.

Investițiile în construcții civile și imobiliar care încă înregistrează creșteri își bazează  aprovizionarea cu materii și materiale în proporție de cca 80% din import.

Conform Revistei Construcțiilor, se importă ciment, faianța, gresie, sticlă, fier beton, grinzi metalice , țiglă, feronerie, instalații sanitare, materiale izolante din Italia, Spania, Turcia, Ucraina, Polonia și China.

Chiar dacă actuala structură a economiei nu mai poate oferi mijloacele de realizare a acestor investiții, aducând presiuni suplimentare pe deficitul balanței comerciale, și chiar dacă domeniile respective nu asigură o amortizare rapidă a cheltuielilor, programele trebuie continuate nu doar pentru a reduce decalajul de dezvoltare dintre noi și restul lumii ( în 2020 se împlinește un secol de la demararea primului program național de construcție a autostrăzilor în SUA, urmate de Italia în 1929) dar și pentru a contribui la modernizarea și dinamizarea pe ansamblu a activității economice.

Ar fi necesar ca în cel mai scurt timp, să se stimuleze industria internă pentru a reduce presiunea pe deficitul balanței comerciale, numai că timpul nu mai lucrează în favoarea României.

Iată de ce PNRR poate genera și efecte perverse datorită lipsei de pregătire legală , instituțională și structurală a economiei românești.