Premium
Legea anti-fumat marchează decesul gândirii liberale, în adunătura de deputați și senatori din Parlamentul României. Oricum am da-o la întors, măsura are o puternică amprentă fascistă, de impunere cu forța a crezului unor isterici, zice-se preocupați de sănătatea celor din jur, care nu se împiedică în jumătățile de măsură. Doru Pop a scris foarte aplicat pe situl ziarului ”Adevărul”, și sunt 100% de acord: ”Grav este că retorica radicală anti-fumat nu s-a născut în mileniul acesta. Ideea constrângerii cetăţenilor a fost concepută în statul nazist, mai ales pentru că bunul cetăţean Adolf Hitler era nefumător. Astfel a fost creată Liga Nazistă Anti-Tabac, iar naziştii au fost printre primii duşmani ai fumatului. Tot în regimul naţional-socialist a fost impusă prima lege împotriva fumatului în spaţii publice. Poate de aceea mă deranjează igiena forţată care ne este impusă cu de-a sila. Şi, ce-i drept, prefer un lider ca şi Churchill, fumător şi băutor de coniac, unui lider ca şi Hitler, vegetarian şi nefumător. Cred că ştiu care dintre ei a fost mai nociv.”
*****
Nu ți-e foame, ai bani să cumperi mâncare și nu intenționezi să vinzi prada, atunci de ce vânezi? Fiindcă n-o mai ai, și vânătoarea e un substitut de penis? Sau ești un criminal cu instinctele reprimate? Ori un parvenit și n-o recunoști, care vrea să se frece de alți parveniți pe coclauri, pentru legitimare, alături de ogari și mașini de teren? Nu aștept momente de sinceritate de la vânători.
*****
Am ajuns în punctul în care cred că nu greşesc dacă afirm că la noi nu mai e loc pentru săraci. Discursul public nu-i bagă în seamă, intelectualii cu vizibilitate sunt idioţi fără inimă, majoritatea, partidele parcă și-au aneantizat substanţa doctrinară, acceptă ca guvernarea să dea câştig numai firmelor, şi numai marilor firme, nu celor mici care asigură existenţa unor mâini de oameni, nu salariaţilor. Nu, nu e România mea, nu pentru asta mi-am riscat pielea în decembrie 1989.
*****
Teodor Baconschi, într-o postare pe FB, mărturisește că nu prizează poezia lui Nichita Stănescu. Desigur, orice operă e discutabilă, contează doar termenii, argumentația. Scris-a fiul lui A. E. Baconschi: ”Nu mi-a plăcut niciodată Nichita Stănescu. Mi-au plăcut oarecum doar ilustrațiile lui Sorin Dumitrescu la câteva dintre volumele lui. În rest, metaforismul lui escapist, complezența fals filozofică de bodegă, smiorcăiala anatomic-erotizantă și manierismul mereu mai accentuat au avut asupra mea un progresiv efect de respingere. Obscuritatea nu e profunzime.” Nu mă așteptam la mai mult de la unul al cărui orizont s-a topit de admirație pe țâțele Elenei Udrea.
*****
Parlamentarii au mintea neutilizată, majoritatea. Și cum e mai ușor să interzici decât să construieșți, de ce să te chinui?, au dat-o în minunății. Inepuizabilii o să vrea cândva să ne legifereze de câte ori să facem sex. Și în ce mod. Nu-i exclus să considere atunci normală numai masturbația, iar cei care n-o să se conformeze să fie buni de vârât în dubă.
*****
Scriitorul e vocea celor fără de voce, care-și regăsesc într-o operă propriile obsesii, vise, neputințe. E intrarea prin reprezentant într-o viață paralelă, încă o existență câștigată, altminteri inaccesibilă precum Himalaya. De aici preferințele extrem de variate pentru un autor sau altul.
*****
De un timp încoace, am sentimentul că statul e o poveste pentru sine, o hologramă a intereselor personale ale politicienilor și aparatului subordonat, din care s-a exclus intenția de-a urmări bunăstarea populației. Mor când aud că-i un cetățean bun cel ce-și plătește impozitele. Și la curve dai, dar măcar primești ceva în schimb. Și nu o nepăsare suverană.
*****
Cu rușii știm cum stăm, ce am pătimit cu ei, cunoaștem de ce demențe sunt în stare, ne-ar surpinde doar dacă ne-ar da înapoi ce ne-au furgăsit. Cu americanii e mai nuanțat. După ce ne-au bombardat în Al Doilea Război Mondial, bunicii i-au tot așteptat zeci de ani, ca să ne scape de comuniști. În zilele noastre, lumea începe să se prindă că-i doare în inelele lui Saturn de exportul mecanismelor democrației, sunt interesați strict de extinderea sferei lor de influență, de controlat țări, prin interpuși, pentru resurse. Mult timp, n-am înțeles aversiunea latino-americanilor față de Unchiul Sam. Prin CIA, americanii au schimbat guverne la ei zeci de ani, cum rad vârfurile din toate sectoarele de la noi. Aștept politicienii care să ceară anchetarea amestecul CIA în politica românească.
