Premium
Ministrul Finanţelor Publice, Florin Cîţu, se încurcă în Constituţie, din dorinţa de a ataca PSD. Acesta critică decizia CCR referitoare la alocaţii, punând-o pe seama PSD, fără să ia în calcul faptul că judecătorii Constituţionali doar au reiterat un argument care se găseşte în decizii CCR din 1993 şi 2008, când Curtea avea altă componenţă.
"Atunci când CCR face mișto de români! CCR consideră că sursa de finanțare a unei cheltuieli bugetare o reprezintă contul din care se face plata respectivă și nu suma din cont. Da, știu, exact reacția asta am avut-o și eu. "Are you for real?" De aici înțeleg că nu mai este nevoie să fie alimentate conturile din care se face plata pensiilor speciale și salariilor la CCR cu sumele necesare. O să le indicăm dar contul ca să respectăm decizia CCR. Este clar acum de ce PSD are acest tupeu nesimțit să treacă prin Parlament toate aberațiile de cheltuieli fară nicio sursa de finanțare? O singur soluție. Alegeri pe 6 decembrie și resetăm sistemul ăsta toxic/nenorocit controlat de PSD", scrie Cîţu pe Facebook.
În Decizia CCR nr. 47 din 15 septembrie 1993, judecătorii constituţionali explicau faptul că prevederea constituţională referitoare la indicarea sursei de finanţare are o interpretare tehnică în sensul stabilirii la modul generic a capitolului bugetar. O interpretare strictă referitoare la existenţa fondurilor necesare ar plasa CCR în sfera oportunităţii politice.
"Critica formulată în sesizare se întemeiază pe interpretarea prevederilor art. 137 alin. (5) din Constituţie în sensul că ele ar presupune chiar stabilirea resurselor pentru acoperirea unei cheltuieli bugetare. În realitate, art. 137 alin. (5) are în vedere faptul ca nici o cheltuiala bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare, cerinţa pe care legiuitorul a respectat-o de vreme ce în art. 10 alin. (3) din Legea privind alocaţia de stat pentru copii se prevede că sursa de finanţare este bugetul de stat, respectiv un fond extrabugetar pentru risc şi accident, instituit prin Legea nr. 53/1992.
Sunt doua aspecte diferite: stabilirea sursei de finanţare şi insuficienta resurselor financiare din sursa astfel stabilită. Primul aspect este legat de imperativele art. 137 alin. (5) din Constituţie, iar al doilea nu are caracter constituţional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politica, ce priveşte, în esenta, relaţiile dintre Parlament şi Guvern. Dacă Guvernul nu are resurse financiare suficiente poate să propună modificările necesare pentru asigurarea lor, în virtutea dreptului sau de iniţiativa legislativă", se arată în decizia CCR din 1993.
Acelaşi raţionament se regăseşte şi în Decizia CCR 1093 din 2008, Curtea afirmând din nou că în controlul de constituţionalitate nu se poate analiza oportunitatea politică a unor măsuri.
"În continuare, cu referire la obligativitatea stabilirii sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevăzută de art.138 alin.(5) din Constituţie, Curtea constată că acesta constituie un aspect distinct faţă de cel al lipsei fondurilor pentru susţinerea finanţării din punct de vedere bugetar. Astfel, prin Decizia nr.47/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233 din 28 septembrie 1993, Curtea Constituţională a reţinut că stabilirea sursei de finanţare şi insuficienţa resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art.138 alin.(5) din Constituţie, iar al doilea nu are caracter constituţional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern.
Mai mult, dacă s-ar reţine că lipsa precizării exprese a sursei de finanţare presupune, implicit, inexistenţa sursei de finanţare, aceasta ar echivala cu o prezumţie fără suport constituţional, ceea ce este inadmisibil."
