Premium
Doar Împăratul Germaniei Wilhelm al II-lea a izbutit să-l întreacă pe Cancelarul German Angela Merkel la simpatie în lumea orientală. După ce fostul suveran al Reichului clădise un mausoleu in Siria pentru Saladin, eroul vestit al lumii musulmane, presa arabă specula daca nu carecumva Împăratul s-a convertit la islam. Astăzi refugiaţii sirieni îşi trimit din recunoştinţă pentru primirea germană poze cu Doamna Merkel prin telefoanele mobile.
Criza refugiaţilor izbucnită peste noapte, după mai mult de doi ani de război civil în Siria, a reuşit să înlocuiască problemele economice ale Europei cu teama de fundamentalismul islamic şi imaginea unei mame vitrege a Germaniei în criza datoriilor ale Greciei, cu o ţară primitoare, profund ancorată în principii umanitare. După ce ani de zile a fost în topul ţărilor la număr de cocktailuri Molotov sparte în cap de azilant, s-a transformat într-o platoşă pentru refugiaţi. Pricepută în aş clădi mereu o imagine de victimă, a ajuns să fie cu un procentaj de numai 8.6% străini (Luxemburg 45,3%) compătimită de o întreagă Europă pentru eforturile financiare de a găzdui străini. „Săraca Germanie, de unde să mai plătească şi unde să-i mai primească”, este leitmotivul fiecărei discuţie despre osteneala Berlinului, rostit mereu în contextul hărniciei, punctualităţii şi calităţii automobilelor germane.
Germania este atât de săracă încât doar la fostul lagăr de concentrare Buchenwald a mai fost loc să primească refugiaţi. În Berlinul pacifist şi modern nu este loc, după ce au construit un nou sediu al spionajul german, doar ceva mai mic decât Casa Poporului din Bucureşti şi se mai lucrează la reconstrucţia ultimului Palat al Hohenzollerilor în centrul oraşului. Ambele proiecte însumate la peste două miliarde euro au golit şi ultimul cent din visteria Germaniei. Au dat pomană la Greci câteva miliarde, pentru a se asigura de simpatia naivă a Europei, solidară cu victima germană mereu bună de plată, după ce au câştigat prin dobânzi mici datorită crizei din eurosistem, peste o sută de miliarde de euro. Strânsă cu uşa la bani nu au mai putut nici să promoveze ştiinţa şi tehnologia de au fost săracii de ei nevoiţi să fabrice un soft care să falsifice datele de poluare ale maşinilor germane, în loc să fabrice motoare performante.
Păi de unde să mai tot scoată bani? Aşa ca nu are încotro decât să aplice principiul invitaţiei germane la o petrecere: Neamţul este gazda şi invitaţii îşi aduc wurstii în sufertaş. Tot în această manieră se gestionează şi criza refugiaţilor. Berlinul invită refugiaţii cu braţele deschise, profită de imagine şi îi repartizează după cote impuse cu bocancul în restul Europei. Iar dacă sirienii nu vor fi dispuşi să stea în Bulgaria sau România, atunci vor fi cele mai sărace ţări din UE nevoite să-i ţină cu forţa după planurile iniţiale ale vechii/noii adăpostiri Buchenwald?
Ce mai contează sirienii în corturi sau la Buchenwald? Să fim serioşi, doar acasă în război tot în corturi au stat şi la Buchenwald ajung defazat în timp, iară vecini cu evreii. Astea condiţii. Nemţii, săraci lipiţi în plin război economic cu SUA nu vor mai putea vinde decât tancuri fără norme de poluare în Orientul Mijlociu, ajutându-i pe ruşi să combată Statul Islamic. A coloniza, înseamnă a misionaria. Dacă Djihadul politic, precum ne dovedesc astăzi diferite surse istorice, a fost un produs al laboratoarele germane din Primul Război Mondial, izvorât din ideea de a clona o motivaţie religioasă cu o gogoriţă nemţească, numită drept la autodeterminare, pentru a combate puterile coloniale din Orientul Mijlociu, atunci ipocrizia primirii gălăgioase a refugiaţilor este imunizarea Germaniei împotriva influxului de radicalism islamic în Europa.
Şi iată cum marile puteri deţin doar forţa nucleară, iar Berlinul forţa islamică.
