Premium
Revista Ferma explică modul în care se acordă subvențiile agricole în Uniunea Europeană și spulberă un mit, acela că România are cele mai mici subvenții agricole de la nivel european.
Primul lucru de remarcat este, conform revistei Ferma, că subvențiile se plătesc pe doi piloni, primul pentru așa-numitele plăți directe, al doilea pilon fiind cel pentru dezvoltare rurală.
Diferența dintre cei doi piloni este importantă, în sensul că plățile directe se acordă, în cea mai mare parte, ca o sumă pentru fiecare hectar, în timp de fondurile pentru dezvoltare rurală sunt alocate pe baza unor axe și a unor proiecte pe care beneficiarii trebuie să le depună.
România a putut negocia sumele alocate pentru cei doi piloni și, în exercițiile bugetare derulate până în prezent, guvernele României au considerat că este mai util să existe un echilibru între alocările financiare din pilonul unu și cele din pilonul doi.
România are, în total, o alocare medie anuală de trei miliarde euro. Această sumă plasează România pe locul șase în Uniunea Europeană, după Franța, Spania, Germania, Italia și Polonia. Deci, nici nu se pune problema ca România să aibă cele mai mici subvenții din Uniunea Europeană. Dimpotrivă, se află, în total, pe locul șase din 27 de state.
Este adevărat că, la nivelul Uniunii Europene, bugetul agriculturii este alocat diferit între țări, în funcție de suprafața agricolă și de nivelul producției. De exemplu, România are o suprafață agricolă eligibilă pentru acordarea de subvenții de 10 milioane de hectare, Franța are 26,5 milioane hectare, iar Spania, peste 20 milioane hectare.
Deci, plafonul total de subvenții pentru România este printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Dar, de ce fermierii români au unele dintre cele mai mici subvenții plătite prin pilonul unu, al plăților directe?
În primul rând, depinde de modul în care se împart banii la nivel național. Adică, plățile directe au, în total, o sumă mai mare decât fondurile pentru dezvoltare rurală, dar nu suficientă încât să îi mulțumească pe fermierii români. De exemplu, în anul 2019, s-au alocat 1,8 miliarde euro pentru plățile directe și 42 milioane euro pentru așa-numitele măsuri de piață. Pentru pilonul doi, s-au pus la dispoziția celor care au prezentat proiecte 1,1 miliarde euro.
Subvenția de bază este în România de sub 100 euro pe hectar. Acest nivel de subvenție mai este încasat de doar în câteva state, printre care țările baltice, Bulgaria, Portugalia, Croația sau Polonia. Doar că la subvenția de bază se adaugă și alte tipuri de plăți directe, precum plata pentru tinerii fermieri, cea pentru înverzire sau așa-numita plată redistributivă. În felul acesta, România poate ajunge la o subvenție de 225 euro pe hectar, care se află aproape de media europeană, care este de 259 euro pe hectar. Cu acest nivel de subvenție, România se află, alături de jumătate din statele membre, sub media europeană. Ceea ce arată că situația nu este atât de dramatică, precum este prezentată, în cele mai multe cazuri, în spațiul public.
Revista Ferma oferă două exemple interesante. Olanda, care are un plafon de subvenții mai mic decât România, a alocat pentru plățile directe 80% din total, ceea ce a făcut ca în această materie să aibă subvenții mai mari decât România. Pe de altă parte, Malta ajunge la o subvenție pe hectar de 600 euro, cea mai mare din Uniunea Europeană, dar care include și alte plăți asimilate. În concluzie, ideea că România are cele mai mici subvenții din Uniunea Europeană nu este corectă. Iar orice mit din economie care este combătut înseamnă un pas înainte.
