Premium
În prima dezbatere electorală dintre cei doi candidați la prezidențiale a șocat nu atât faptul ca Iohannis are (doar) vagi cunostințe în privinta cadrului legislativ și nu cunoaște parametrii economici sau detaliile administrative - toate acestea putând, la o adică, să fie invațate și aprofundate, cât incapacitatea totală de a contextualiza, de a purta un dialog spontan, de a ieși din sabloane și a renunța la mici fraze învatate ca o poezie, fie ca se potrivesc sau nu cu discuția de moment. Cu alte cuvinte, îi lipseste cu desăvarșire stofa de lider.
Și - pentru că tot a criticat o eventuală apropiere de China - trebuie spus un lucru puțin cunoscut, îndeosebi politicienilor români : chinezii au cea mai puternică școală politică din lume.
Astfel, copii cu potențial și aptitudini de lideri sunt selecționați de Partidul Comunist Chinez incă din clasele primare, începând o pregatire specială (istorie, economie, tehnici de discurs, strategii, macro-economie si geo-politică etc.).
Prima "decantare" se face in clasa a 4-a, cei care confirma urmând în continuare cursurile specifice, iar ceilalți fiind direcționați spre alte domenii.
A doua selecție se face în clasa a 8-a, cei care nu fac față fiind îndreptați spre domenii ca administrația publică, economie sau presa oficială. A treia selecție are loc în clasa a 12-a, unii fiind trimiși spre universitățile partidului, iar cei care nu îndeplinesc criiteriile fiind îndreptați spre alte instituții de învățământ.
Cei care termină cursurile universităților partidului intră apoi în mecanismul statului și avansează în timp pe scara ierarhică, până la nivel de vârf. Bineînțeles că periodic sunt trimiși la cursuri de specializare, iar greșelile pe care noi le-am putea considera mărunte, le afectează cariera.
Mai trebuie spus și că, dintre aceștia, cei care dau dovadă mai mult de abilități teoretice sunt direcționați spre Beijing, iar cei care au înclinare spre aspectele economice sunt trimiși spre Shanghai (centrul economic al Chinei).
De altfel, activitatea și cariera ultimilor trei președinți chinezi au avut într-un fel sau altul legatură cu Shanghai-ul :
- Deng Xiaoping a locuit aici în tinerețe, pentru o scurtă perioadă. După ce adevenit președinte municipiul Shanghai a devenit unul dintre pilonii doctrinei "o țară, două sisteme";
- Hu Jintao a trebuit să își consolideze puterea în interiorul PCC, luptând împotriva fostului premier Jiang Zemin, cunoscut ca unul dintre liderii puternicului grup de influență din Shanghai;
- Xi Jinping, actualul președinte chinez, a deținut funcția de prim-secretar al PCC Shanghai.
Cu astfel de oameni, extrem de pregătiți, se presupune că ar trebui sa vorbească și să negocieze Iohannis, în calitate de președinte. Ca să nu mai vorbim de ruși, cu o școală politică și diplomatică la fel de puternică (și ofensivă), de americani etc.
Klaus Iohannis, ca președinte, probabil ar vinde (fie și involuntar) țara și ar realiza ce a facut de-abia când se întoarce acasă. Ca-n bancul celebru : "De ce nu spun ardelenii bancuri vinerea ? Ca să nu râdă duminica în biserică..."
În concluzie, Iohannis și cei din spatele lui ar trebui să înțeleagă că simpla etichetă - fie ea și "made in Germany"- nu ține loc de "lucru bine făcut". Mai ales când eticheta germană ascunde un lucru făcut pe vapor...
