Premium
Bulgaria a devenit faimoasă ca și campioană europeană în ceea ce privește nominalizările „Magnitsky” câștigate, deoarece opt bulgari s-au clasat printre cele zece persoane sancționate până acum în UE conform legii americane împotriva corupției în străinătate. Când, la jumătatea anului 2020, primii trei - Delyan Peevski, Vasil Bojkov și Ilko Jeliazkov - au fost menționați de Ministerul de Finanțe al SUA și de Departamentul de Stat, lumea a aflat că Bulgaria a devenit subiectul celor mai mari sancțiuni colective în temeiul legii globale „Magnitsky”. Zilele acestea li s-au alăturat încă cinci oameni, în frunte cu doi foști miniștri - Vladislav Goranov și Rumen Ovcharov. Deoarece gradul superlativ a fost deja folosit la castingul anterior, statul a trecut la categoria cel mai cel.
Medalia „Magnitsky” merită un studiu special, deoarece, spre deosebire de „Zmeura de aur” și alte anti-premii, ea se acordă nu pentru incompetență, ci pentru dexteritate excepțională la nivel înalt. Trebuie să fii un fachir al corupției pentru a fi apreciat în SUA, unde Ministerul de Finanțe se ocupă în general de multe zerouri în cifrele sale. Cu toate acestea, meritele individuale nu sunt suficiente pentru o astfel de medalie, pentru că pe spatele nominalizaților trebuie să se vadă că patria stă. La ceremonia de premiere, fiecare dintre ei ar trebui să mulțumească nu numai juriului de la Washington, ci și țării lor pentru crearea condițiilor pentru o astfel de apariție mondială. Cu toate acestea, laureații bulgari nu ar trebui să omită să mai mulțumească cuiva.
Corupții bulgari, protejați de Kovesi
Dacă ne imaginăm că pe reversul medaliei este tăiată imaginea procurorului general, care a permis ca statul să fie jefuit fără sancțiuni, cealaltă faţă a monedei trebuie să aibă chipul procurorului european ce nu a observat ce talente de corupție au crescut pe pământ european. Ivan Gheșev, care a căutat cu îndârjire să fie fotografiat alături de șefa Biroului Procurorului European, Laura Kovesi, poate fi acum liniștit că (vrea, nu vrea) ea îi ține companie. Bulgaria și România par a fi predestinate să meargă ținându-se de mână în UE și pe linia urmăririi penale. Românca Kovesi a fost foarte strictă cu ai ei, în timp ce conducea Direcția Națională Anticorupție (DNA). Dar, de când a preluat, în 2020, nou-creatul Parchet European, se pare că i-a trecut pe oficialii bulgari corupți în Cartea Roșie a speciilor protejate, care trebuie protejate de dispariție. Până acum, sub acuzarea ei, se pare că este condamnată o singură persoană din Fondul pentru Agricultură pentru o mită de 5.000 de euro. Astfel s-a văzut că nu există iertare pentru corupția cu amănuntul („Nimeni nu e iertat pentru găinării”).
Dar pentru un milion, lege nu există, mai ales pentru cele 5 milioane de euro, după cum au calculat americanii, incluzându-l pe Rumen Ovcharov în lista „Magnitsky”. Diferența dintre Parchetul European și SUA doar în aceste două exemple este de 1000 de ori. În ritmul său de a demasca corupția din Bulgaria, de doar 5.000 de euro în doi ani, Kovesi va trebui să lucreze încă 2.000 de ani pentru a-i ajunge din urmă pe americani în cazul Ovcharov. Iar restul vor fi și mai departe de raza ei de acțiune.
Ce o împiedică? Poate că motivul este politețea înrădăcinată în instituțiile europene de a denumi problemele, dar nu și vinovații. Scandalul „Qatargate” din Parlamentul European, cu vicepreședintele său Eva Kailey și cei doi europarlamentari aflați deja după gratii într-o anchetă de corupție, nu ar fi ieșit la iveală dacă inițiativa nu ar fi fost luată de Parchetul belgian. În același mod politicos, și Comisia Europeană scrie de 16 ani rapoarte de monitorizare pentru Bulgaria, în care măsoară cu picătură prezența voinței politice de a lupta împotriva corupției, dar până acum nu a desemnat o singură persoană coruptă. De asemenea, este de remarcat faptul că Marea Britanie a decis să participe împreună cu SUA la dezvăluirea numelui bulgarilor de rang înalt abia după ce a părăsit Uniunea Europeană.
Parchetul European nu tulbură liniștea cleptocrației
Parlamentul European și Comisia Europeană nu au atribuții de investigație. Însă crearea Parchetului European trebuia să depășească vidul juridic în protejarea cel puțin a intereselor financiare directe ale UE și, astfel, să ajute țările în lupta lor împotriva corupției. Pentru politicienii cu sertare adânci sunt binevenite atât fondurile europene deturnate, cât și banii de la autostrăzile neconstruite sau donațiile de la șefii de jocuri de noroc. Sertarul nu face diferența între european și bulgar.
În urmă cu un an, Parchetul European se lăuda că lucrează la 120 de semnale de încălcări în Bulgaria în valoare de aproape un miliard de euro. Se aștepta ca în cele din urmă să se întâmple ceva care să tulbure liniștea cleptocrației bulgare, care a crescut și s-a consolidat sub grija Parchetului național. Dar s-a întâmplat ca în proverbul „Muntele s-a străduit și a născut un șoarece”.
Se pune întrebarea ciudată: cine se îngrijește mai mult de interesele europene - Bruxelles sau Washington?
Jim O'Brien, șeful Biroului de Coordonare a Sancțiunilor în administrația președintelui Joe Biden, care a sosit în Bulgaria în această săptămână special pentru ceremonia „Magnitsky”, a declarat pentru BNR: „Este important să am întreprins aceste acțiuni alături de colegii din Marea Britanie, în deplină concordanță cu valorile UE”. Kovesi ar trebui să se ascundă în pământ de rușine pentru că SUA nu sunt în Europa, iar Marea Britanie a părăsit UE, dar exact aceste state sunt cele care au preluat rolul ei de susținere a valorilor europene. În calitate de procuror general european, acum ea trebuie să ia lecții de la ele în vigilență, rigoare și principialitate.
Politețea și timiditatea de la Bruxelles nu ajută cu nimic nici Bulgaria, nici Uniunea Europeană. Monitorizarea fără nume și fapte este contemplare lirică. Mafioții și împuterniciții lor din instituțiile statului nu înțeleg poezia. Ei înțeleg doar limbajul toiagului, care, însă, a prins rădăcini, a prins puteri și a înflorit în biroul procurorului general, care l-a păzit cu grijă mulți ani ca pe un copac prețios. Gheșev o poate invita acum pe Kovesi să-i culeagă fructele împreună.
____
Articol de Svetoslav Terziev, în publicația bulgară Sega. Traducerea: Rador
