Premium
Sandu Lăpușan a fost genul de personalitate care spunea ce avea în cap, abrupt, fără ocolișuri. Numai eu știu de câte ori l-am înjurat în gând, pe drept sau nedrept. A fost primar, deputat, chestor al Camerei Deputaților, vicepreședinte al PSD, ministru al Agriculturii în guvernul Văcăroiu și doctor în economie, un om deosebit.
Ne știam din decembrie 1989, amândoi revoluționari. Era președintele CPUN de la Dej, eram șeful comisiei pentru drepturile omului. Prietenia noastră s-a legat firesc, ca între doi bărbați care se respectă, fiecare cu hachițele sale. Nu o dată ne-am certat pe chestiuni politice, el era mai de stânga, eu mai de dreapta, liberal. Însă totdeauna ne-am respectat principiile.
A murit pe neașteptate, la doar 61 de ani.
E ca și cum mi-aș fi pierdut fratele. Că așa mi-a fost, deși în ultimii ani ne-am văzut destul de rar. Dar când ne reîntâlnean era ca și cum ne-am fi despărțit în urmă cu cinci minute.
Nu pot să uit bancurile și verva lui, era o oază de veselie, diagnosticele politice extrem de exacte.
Pe lângă că era un specialist al agriculturii, iubea arta, ceea ce nu e de ici de colo. Prietenul nostru comun Adrian Suciu poate să stea mărturie.
Sandu dragă, să fii iubit și unde ești acum! Pălinci o să mai bem, odată și odată. Dacă Raiul există, nu ai cum să fi greșit drumul.
