Premium
Europarlamentarul Laurențiu Rebega, vicepreședinte Pro România și membru în Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, a salutat ieri faptul că politicienii români din cele patru grupuri politice din Parlamentul European au organizat împreună un eveniment dedicat României Mari. ”Este o mare bucurie pentru mine că acum, în pragul Zilei Naționale, participăm la un eveniment care se desfășoară sub sigla tuturor grupurilor parlamentare în care activează deputați români. Este un pas înainte pe calea convergenței intereselor românilor în PE și pentru asta îi mulțumesc energicei noastre colege, doamnei Norica Nicolai! Este și un prilej de emoție, întrucât cuvintele președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop, din prefața albumului pe care îl lansăm, au darul de a ne așeza, pe noi, cei de azi, în istorie. Și ne așază, echilibrat și lucid, dincolo de exagerările excepționaliste sau catastrofice”, a spus Rebega în alocuțiunea sa din cadrul evenimentului „The Making of Greater Romania 1918 Cum s-a făcut România Mare”, desfășurat în Parlamentul European.
Europarlamentarul Pro România crede că ”ideea care se desprinde este că în istorie există și noroc, și neșansă, dar factorul decisiv rămâne acțiunea oamenilor. O acțiune care trebuie să fie continuă și susținută, indiferent de urcușurile și coborâșurile sorții. Mai pe românește: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți pune în traistă”.
Rebega a făcut în discursul său o comparație între trecut și prezent: ”Perioada premergătoare Marii Uniri a fost, ne spun istoricii, la fel de agitată, politic vorbind, ca și cea de acum. Și atunci erau divergențe politice ascuțite și, între liderii politici, adversități până în pânzele albe. Azi avem tendința să judecăm acele vremuri prin prisma învingătorilor de după război. Dar, înainte de 1916, curentul celor care susțineau alianța cu Puterile Centrale era aproape la fel de puternic ca acela al partizanilor Antantei. La fel ca și azi, disputele nu erau doar între partide, ci și în interiorul partidelor. Ca și astăzi, zvonurile de înțelegeri de culise și acuzațiile reciproce de trădare erau mană cerească pentru jurnaliști și deliciu pentru public. Ca și astăzi, erau „băieți deștepți” care câștigau milioane din afaceri dubioase și erau și țăranii trăitori în sărăcie extremă care s-au răsculat la 1907. Ca și astăzi, reacția autorităților a fost atunci „disproporționată”. Ca și astăzi, tot felul de aranjamente oneroase au făcut ca instituții ale statului sau servicii publice să fie nepregătite pentru situații neprevăzute”.
Dar mai spune europarlamentarul Pro România, ”marea problemă a României începe după 1920. Poate tocmai pentru că românii fuseseră risipiți în atâtea entități politice, odată ce unirea a fost înfăptuită, a apărut un vid de proiect național. Unirea fusese făcută, iar timpul părea să aibă răbdare cu românii! Chestiunea nu a fost foarte bine înțeleasă în perioada interbelică. Este însă foarte clar că României i-a lipsit, în 1940, o idee care să mobilizeze împreună poporul și elitele pentru viitor. Anii 1939-1941 au fost marcați de cea mai profundă dezbinare politică din istoria României de până acum. La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, din păcate, România a luptat să recupereze ceva din ceea ce pierduse. Și, după cum știm cu toții, nu numai că n-a recuperat tot, ci a trebuit să adopte, cu forța, un alt proiect de țară, proiectul comunist”.
Rebega mai spune că, în istoria recentă, căderea comunismului a fost cel mai recent moment dramatic al istoriei noastre și că am avut neșansa unei revoluții sângeroase, dar am avut șansa unui proiect de țară venit firesc: proiectul integrării euro-atlantice. ”Din 1990 și până în 2007 politicienii români au acționat, s-au certat, au insistat, s-au împăcat și au reușit să claseze din nou țara în spațiul european din care ea face parte în mod natural. În acest moment, însă, ne găsim într-o situație asemănătoare cu aceea din 1920. Am cam terminat un proiect, dar nu avem altul! Desigur, se mai poate lupta cu corupția, se poate insista pentru admiterea în spațiul Schengen sau pentru trecerea la moneda Euro. Dar ar trebui să observăm, în același timp, că România de astăzi este mult mai dependentă de Uniunea Europeană decât era dependentă România interbelică de alianțele din acea vreme. Iar Uniunea Europeană de astăzi se află, și ea, într-un moment de răscruce. Sigur, este foarte ușor să spunem discursuri pro-europene și să ne declarăm ritos adeziunea față de valorile democratice. Dar discursurile nu țin locul unui proiect de țară!”, aduce Rebega discuția în timpurile prezente.
El crede că ”în acest moment, asistăm la o destrămare a României. Oricât ar părea de neplăcut, aceasta este realitatea. Oamenii, și mai ales tinerii, pleacă din țară și realitatea crudă este că marea majoritate a celor plecați nu se va mai întoarce. Asta nu este doar vina României și nici nu e o situație singulară a țării noastre. Avem de a face cu un fenomen global în care libera circulație și diferențele de model cultural favorizează inexorabil migrația din țările sărace către cele bogate. Chiar dacă există riscul să atrag supărarea dumneavoastră, voi spune clar: Cei plecați nu pot reveni în țară din aceleași motive din care apa nu poate curge de la vale la deal!”
Europarlamentarul român explică clar că, ”pentru a putea inversa acest flux, condiția necesară este ca veniturile în România să fie mai mari decât media din Uniunea Europeană. Subliniez însă că este o condiție necesară, dar nu și suficientă. Pentru că, în acest moment, pentru români, România reală este prea puțin atractivă din punctul de vedere al vieții de zi cu zi. Simțim cu toții lipsa de educație, de civilitate, de politețe și bun simț. Aceste lucruri nu apar peste noapte și, din păcate, nu depind de venitul pe cap de locuitor. Pentru a construi o societate civilizată, avem nevoie de un efort colectiv care va dura încă, probabil, douăzeci de ani”.
Dar Laurențiu Rebega este convins că ”putem, începând chiar de aici, cu noi, cei de față, să propunem un nou proiect de unire pentru România! Tocmai pentru că ne găsim într-o situație critică avem nevoie de acest proiect. Nu înseamnă că vom avea aceleași idei politice. Nu înseamnă că nu vom dezbate și nu vom critica lucrurile care nu ne convin. Dar este nevoie să ne propunem un nou ideal al Unirii”.
Iată și propunerea lansată de europarlamentarul Pro România: ”Trăim într-o lume din ce în ce mai mobilă și mai interconectată. Legăturile clasice, de clan, de regiune, de partid, se destramă. Apar, în schimb, noi legături care se bazează pe cultură și sunt, în majoritate, de-teritorializate. România are, astăzi, un atu. Acela al existenței fizice, teritoriale, a statului național. Dar România de astăzi este mult mai mare! Ea îi cuprinde nu doar pe românii din teritoriile istorice – din Basarabia, Bucovina, Timoc – ci și pe milioanele de români răspândiți în întreaga lume. Sunt convins că fiecare dintre noi a remarcat – cu mirare, cu amuzament sau cu mândrie – că oriunde ne ducem în lume dăm de români. Români care știu să se adapteze, să se descurce, să-și găsească un rost! Putem să ne permitem să-i pierdem pe acești români? Trebuie să ne propunem să construim o Românie care să îi cuprindă pe toți aceștia. În lumea de azi nu putem să ne închidem în țară! Trebuie, dimpotrivă, să ne dorim să „cucerim” lumea! Cu inteligență, cu fantezie și creativitate, cu hărnicie! Alegerea calității de român trebuie să fie, în același timp, o alegere rațională, matură și în deplină responsabilitate, cât și o alegere emoțională, de adeziune la un set de valori culturale. Vor fi, probabil, destui indivizi de origine română care nu vor dori să aparțină României, dar vor fi, de asemenea, și indivizi din alte părți ale lumii care vor adera, cu drag și sinceritate, la națiunea română”.
Rebega propune ca statul român ”să lanseze acest proiect, al unei națiuni în rețea. Spunem, deseori, că ne adresăm românilor „oriunde s-ar afla”. Ar trebui să conștientizăm că ne adresăm României oriunde s-ar afla, pentru că, în orice loc în care există doi oameni care vorbesc românește, este și o bucățică din România” și are în vedere următoarele direcții de acțiune:
”Întărirea statului român și a capacității sale economice, politice și diplomatice.
Dezvoltarea educației și a culturii pentru toate vârstele, în sensul creșterii puterii de atracție a României în întreaga lume.
Renunțarea la politica ineficientă de a îi chema cu tot dinadinsul înapoi în țară pe cei plecați. Dimpotrivă, este nevoie ca statul român să susțină diaspora prin procedee similare cu descentralizarea și subsidiaritatea. Românii de pretutindeni trebuie să simtă că sunt iubiți, doriți, sprijiniți de statul român.
Sunt convins că România poate și trebuie să se extindă în lumea multidimensională a viitorului! La mulți ani, români! La mulți ani, România!”, și-a încheiat Laurențiu Rebega alocuțiunea din cadrul evenimentului dedicat României Mari.
