Pictorul grec Apelles a expus intr-o zi in fata cetatenilor una din picturile sale, in care era reprezentata scena unei lupte. Un individ dintre privitorii din multime care admirau pictura, cizmar de meserie, i-a atras atentia lui Apelles ca sandala unuia dintre personajele din pictura nu este corect reprezentata. Apelles a acceptat critica cizmarului si a modificat pictura, refacand sandala conform indicatiilor cizmarului.
Acesta insa a insistat, criticand si restul picturii. In acel moment pictorul i-a atras atentia spunandu-i “Sutor, ne supra crepidam”. In traducere – “Cizmarule, nu mai sus de sandala”
Am observat reacţia mass-media vis-a-vis de proiectul de lege pentru modificarea Codului Penal în legătură cu conceptul “Regretului efectiv”.
Acesta modificare legislativă a fost înţeleasă şi explicată în mod superficial de marea majoritate a mass-media, fac excepţie câteva publicaţii.
Cu obstinaţie s-a dorit să fie prezentate publicului larg doar aspecte parţiale din iniţiativa mea legislativă. Aspecte care luate în mod individual pot avea un anumit sens, un sens diferit faţă de ceea ce doreşte iniţiatorul să propună în ansamblu.
De ce nu este o lege pentru “corupţi”, “penali”, de ce nu este o lege care-i “scăpa de puşcărie pe corupţi”... etc?
Dacă se trece cu vederea litera b) de la alineatul (2) legea capăta cu totul alt sens.
Această condiţie care trebuie îndeplinită de toţi cei care vor să beneficieze de “regretul efectiv” menţionează că “prin denunţ” infractorul contribuie efectiv la descoperirea infracţiunii.
Deci doar dacă organele de urmărire penală nu au cunoştinţă despre o anumită infracţiune, o persoană care a săvârşit o infracţiune poate să uziteze de “regretul efectiv”.
Mai mult decât atât, aceea infracţiune pe care infractorul doreşte să o denunţe în mod benevol, despre care organele de urmărire penală nu au cunoştinţă, trebuie să fie prima şi singura infracţiune săvârşită vreodată de infractor.
În plus faţă de cele de mai sus, am observat că nimeni nu “s-a obosit” să relateze despre alineatul (3) al acestei iniţiative legislative care specifică că ulterior denunţului realizat de infractor cu privire la fapta sa, acesta este pus sub urmărire penală şi poate fi scos din cadrul urmării penale doar dacă îndeplineşte toate condiţiile specificate în proiectul de lege în mod cumulativ, inclusiv dacă repară prejudiciul cauzat prin infracţiune. Valoarea prejudiciului fiind stabilită de instanţă de judecată, nu de “aprecierea” infractorului – alineatul (5).
Cum ai putea să fi “corupt” sau “penal” dacă organele de urmărire penală ale statului nu ştiu dacă ai săvârşit cândva o anumită infracţiune?
Dacă ai săvârşit o infracţiune poţi să fi prins sau nu de organele de urmărire penală ale statului. Un infractor poate să fie prins într-o săptămână, în 6 luni, 2 ani sau poate nu va fi prins niciodată, este un aspect care nu poate fi stabilit.
Tocmai acesta este sensul acestei iniţiative legislative, de a descoperii acele infracţiuni de care organele de urmărire ale statului nu au cunoştinţă.
Mai mult decât atât, nu este vorba în înţelesul acestei acestei iniţiative despre acele infracţiuni care au fost comise de anumiţi infractori, iar organele de urmărire penală cunosc despre comiterea acelei infracţiuni dar încă nu cunosc autorul.
De ce este această lege una îndreptată împotriva “penalilor”, “corupţilor” ..etc?
Dacă dorim să-i vedem pe cei care încalcă legea în închisoare, mai întâi trebuie să-i prindem.
Există şansa ca autorităţile statului să nu-i prindă pe toţi sau să-i prindă după ce pedepsele se prescriu.
De foarte multe ori infracţiunile financiare şi economice au loc în împrejurări şi condiţii la care participa mai mult de un infractor. Pentru a destabiliza acele grupuri infracţionale în care domina “legea tăcerii” este necesară punerea la dispoziţia “celor care vor să regrete şi să vorbească” a unui mecanism legal care să le ofere posibilitatea reală să mărturisească şi să dezvăluie adevărul, înainte ca organele de urmărire penale să afle despre faptele comise.
Această lege ale cărei prevederi sunt specifice infracţiunilor financiare, tocmai acest lucru îl propune. Oferirea unui mijloc de a returna prejudiciile cauzate.
Dacă justiţia nu-i prinde pe aceşti infractori, măcar să ştim că aceştia în schimbul înlăturării răspunderii penale pot să returneze sumele prejudiciate. Sumele prejudiciate conform sentinţelor instanţelor de judecată.
Nu voi spune niciodata ca acest proiect de lege este perfect. Cand va ajunge in fata colegilor mei din comisiile de specialitate se vor putea face modificari, completari sau va fi respins.
Cine doreste sa citeasca proiectul legislativ si expunerea de motive o poate face aici:
http://www.senat.ro/Legis/PDF%5C2016%5C16b261FG.pdf
http://www.senat.ro/Legis/PDF%5C2016%5C16b261EM.pdf
Comentează