Premium
Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, și-a exprimat exasperarea față de activitatea Inspecției Muncii, pe care o consideră o instituție nereformantă. Alexandru a spus că singura soluție o reprezintă pur și simplu desființarea ei și înființarea altei instituții, cu personal nou, angajat prin concurs. Aparent, ministrul liberal pare să lupte cu inerția statului, care nu-și face treaba în vremuri de pandemie. Chiar ea a subliniat că, în lunile din urmă, ar fi fost bine ca Inspecția Muncii să funcționeze eficient. În realitate, intenția Violetei Alexandru este cu totul alta, anume de a subordona politic o instituție a statului cu scopul de a face controale adversarilor politici.
Schimbarea cadrelor din instituții nu e ceva nou în istoria postcomunistă. Ea reprezintă, dimpotrivă, o practică a fiecărui partid care preia puterea. De obicei, se schimbă organigrama, fapt care permite scoaterea din funcții a șefilor și înlocuirea lor cu oameni de partid. Violeta Alexandru a mers însă mai departe, cerând pur și simplu desființarea instituției. Această mișcare radicală arată că planurile ministrului liberal al Muncii sunt mai ample și ele vizează subordonarea politică totală a Inspecției Muncii. Să nu ne facem iluzii. Deși este adevărat că, în mare parte, angajații instituțiilor de stat au ajuns acolo pe pile, este foarte greu de crezut că acest lucru nu se va mai întâmpla o dată cu venirea liberalilor la putere. Este, de fapt, de la sine înțeles că, dacă va fi reînființată, Inspecția Muncii va deveni o instituție sută la sută liberală.
Se ridică întrebarea: la ce folosește această politizare? Răspunsul nu e greu de dat. Violeta Alexandru și liberalii vor avea în mână încă o pârghie de control, cu care va putea să pună, oricând, cu botul pe labe pe oricine le-ar sta în cale, de la șefi din deconcentrate până la oameni de afaceri. În perioada de pandemiei, foarte mulți oameni de afaceri s-au plâns de intensificarea controalelor instituțiilor statului. În condițiile în care, oricum, pandemia pune asupra lor o presiune imensă, tocmai de controale nu aveau ei nevoie. Numărul acestor controale a crescut însă, fapt care a fost de natură să afecteze și mai mult activitatea economică.
În acest moment, încă o instituție de control tinde să intre pe mâini politice ferme, care o vor îndrepta cu ușurință împotriva adversarilor politici sau non-politici. Acest lucru s-a mai întâmplat în trecut și se întâmplă și astăzi. De fiecare dată, controlul politic s-a dovedit a fi ceva profund nociv. Cu toate acestea, practica nu a fost abandonată, ca dovadă noua încercare a ministrului Muncii.
