Mihai Eminescu a "dezvelit" sufletul în formele sale cele mai pure, a afirmat, luni, preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, care a îndemnat ca măcar astăzi, când se împlinesc 131 de ani de la moartea sa, să nu fie criticat.
Potrivit acestuia, "scriitorii sunt şi ei oameni şi, chiar dacă sunt atinşi de o aripă de înger, greşesc din când în când".
"Anumiţi critici nu le iartă nimic. Vă propun, însă, ca măcar astăzi, când constatăm că au trecut 131 de ani din clipa în care Eminescu s-a metamorfozat în Hyperion, să nu-l criticăm. Să nu ne mai gândim la faptul că nu a gândit ca unii dintre noi, că nu a aplicat precepte apărute după părăsirea de către el a acestei lumi, că i-a declarat pe unii drept inamici ai poporului său, că i-a veştejit pe 'muscalii de-a călare', că nu a inventat el 'corectitudinea politică'", a spus Ioan-Aurel Pop.
El a adăugat că, astăzi, "comemorându-l pe Eminescu, ne exprimăm pe noi ca oameni demni, drepţi şi buni, chiar dacă nu reuşim să fim aşa".
"Vă propun să ne gândim azi doar la 'băietul' care 'cutreiera păduri', care vedea Bucovina în doliu la moartea dascălului său, care se declara pe sine 'epigon', preamărindu-l pe altul ca 'rege al poeziei', care voia să moară 'la marginea mării' şi care călătorea pe 'căi de mii de ani' în câteva clipe. Comemorându-l pe Eminescu, ne exprimăm pe noi ca oameni demni, drepţi şi buni, chiar dacă nu reuşim să fim aşa. Poetul ne-a dezvelit sufletul în formele sale cele mai pure", a transmis academicianul.
Pentru acesta, "domnul nostru etern rămâne Eminescu".
"Haideţi ca măcar în clipa aceasta să ne gândim la Eminescu după pilda lui George Călinescu: 'Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale'. Prin Eminescu avem certitudinea că - în ciuda vieţii individuale trecătoare şi a nimicniciei noastre - neamul acesta va vieţui cât Pământul. Domnul nostru etern rămâne Eminescu", a spus Ioan-Aurel Pop.