Premium
Membrii Comisiei parlamentare pentru relaţia cu UNESCO şi-au anunţat, luni, intenţia de a discuta cu reprezentanţii Ministerului Mediului şi ai Romsilva, dar şi să se deplaseze în teritoriu, pentru a analiza situaţia Rezervaţiei Munţii Rodnei şi a Rezervaţiei Munţii Retezat, astfel încât acestea să nu fie scoase din lista reţelei mondiale a rezervaţiilor biosferei.
"Cred că ar fi o situaţie unicat să fie declasificate. Din 1979 sunt incluse în Patrimoniul UNESCO, iar noi azi să nu fim în stare să dăm nişte răspunsuri sau să punem la punct nişte lucruri care, practic, nu sunt imposibile. Noi ne chinuim să introducem alte zone şi nu putem păstra ceea ce avem? Eu propun să avem o discuţie cu Ministerul Mediului, Romsilva, clară şi pe îndelete, cu adevărurile spuse, în acest an, urmând ca în primul trimestru al anului viitor să mergem în teren la faţa locului şi să vedem ce se poate face", a declarat preşedintele comisiei parlamentare, Ionel Palăr (PNL).
La dezbaterile comisiei a fost prezent şi Ioan Jelev, preşedintele Comitetului Naţional Român Man and the Biosphere Programme (MAB). "Cele două rezervaţii au fost înfiinţate ca rezervaţii ale biosferei în anul 1979, respectiv 1980, pe o suprafaţă mult mai mică decât cea actuală, având ca principal obiectiv la aceea vreme conservarea naturii, asemănător, să spunem, unor parcuri naţionale. Ulterior, în jurul datei 1992, suprafaţa a fost extinsă la ambele rezervaţii la nivelul suprafeţei actualelor parcuri naţionale Rodna şi Retezat, pe baza unui studiu făcut destul de rapid şi nu cu foarte multe formalităţi îndeplinite de către ICAS Câmpulung. Deci s-a extins acea suprafaţă, în condiţiile în care era şi o perioadă favorabilă, întrucât atunci se înfiinţase şi rezervaţia Biosferei Delta Dunării, o acţiune de mare succes", a precizat el.
Jelev a menţionat că acest lucru s-a întâmplat într-o perioadă în care nu apăruse încă Strategia de la Sevilla, care impune ca în aceste rezervaţii să existe aşezări umane. "Din păcate, la Rodna şi Retezat, pe suprafaţa lor fiind parcuri naţionale, prin lege nu puteau să existe comunităţi locale. Foarte mulţi ani, UNESCO nu s-a formalizat faţă de această nouă abordare, să spunem, prin care solicita ca neapărat aceste rezervaţii ale biosferei să includă comunităţi umane. Au fost şi discuţii ulterioare, ca să se considere două tipuri de rezervaţii, de tip I şi II. Cele vechi, cum era Rodna şi Retezat, care să nu aibă aşezări umane şi cele după 1995, care să includă. Primele probleme au apărut odată cu cererea unor raportări periodice specifice acestor rezervaţii, undeva în jurul lui 2009, când Rodna şi Retezat au trimis raportări, dar din păcate din ele nu rezultă că îndeplinesc condiţiile", a precizat el.
Ioan Jelev a adăugat că în mai 2017 Comitetul Internaţional consultativ MAB-UNESCO a comunicat faptul că la următoarea întâlnire a acestui for cele două rezervaţii vor fi scoase din lista reţelei mondiale a rezervaţiilor biosferei. El a mai precizat că, în urma implicării Comisiei parlamentare pentru relaţia cu UNESCO şi a Ministerului Mediului, s-a decis alegerea uneia dintre soluţiile propuse de UNESCO, cea în baza căreia să fie realizat un program de conformare pentru cele două rezervaţii, cu etape, termene şi sarcini precise, astfel încât până la finele lui 2019 să fie atinse obiectivele impuse.
"Soluţiile ar fi ca, de exemplu, în cazul Parcului Naţional Munţii Rodnei fie să se extindă limita actuală şi să înglobeze aşezările umane din jurul rezervaţiei. Dar există şi o a doua soluţie, care în opinia noastră ar fi mai favorabilă, o unire cu parcul natural Munţii Maramureşului, care include aşezări umane. (...) La Munţii Retezat, de asemenea ar fi o soluţie, prin unirea cu actualul geo-parc Haţeg, care de asemenea include aşezări umane", a sugerat el.
Pe de altă parte, Jelev a precizat că este importantă obţinerea acceptului comunităţilor locale, deoarece includerea în rezervaţii ale biosferei atrage după sine limitări la extragerea masei lemnoase şi păşunat.
Smaranda John, consilier în cadrul Ministerul Mediului, a atras atenţia asupra faptului că ministerul nu este cel care gestionează bugetul în vederea acordării plăţilor compensatorii pentru cei care locuiesc în ariile protejate, conform Agerpres. "Noi avem nişte comunităţi în ambele parcuri. Nu avem sate, dar avem pe perioada estivală stâne. Sunt comunităţi locale, cu tradiţie. Sunt prezente comunităţile, tradiţiile sunt prezente. Dacă noi facem o corelare între tipul de zonare solicitat de UNESCO şi tipul de zonare pe care îl avem pentru parcurile naţionale (...) şi ajungem să explicăm că sunt comunităţi locale, nu am fi nevoiţi cumva să ne extindem, să punem altă presiune pe localnici, să deschidem altă cutie a Pandorei", a declarat Smaranda John.
