Premium
Scriitorul Mircea Cărtărescu a mărturisit, sâmbătă, la Bookfest că jurnalul, pe care-l ţine de 40 de ani, este, metaforic, căptuşeala hainei sale literare, în paginile acestuia fiind mult mai mult el însuşi decât în romanele sau în poeziile sale.
Agerpres notează că el a susţinut că haina sa literară, la care a cusut "aşa sârguincios precum Croitoraşul cel Viteaz timp de decenii este alcătuită dintr-o faţă pe care o vede toată lumea imediat - romane, poezii, eseuri", dar care l-ar "freca puţin" dacă ar purta-o "direct pe piele".
"Este o faţă texturată, este o faţă aspră, este o faţă pe care o am nu ca s-o port, ci ca s-o arăt în afară. Pe când căptuşeala unei haine este întotdeauna moale şi netedă. Nu zic că purtăm hainele pe piele, dar haina ideală s-ar purta, totuşi, pe piele. Gândiţi-vă la tunicile şi togele antice care se purtau direct pe piele. Ei, toate erau căptuşite, toate aveau un alt fel de material, poate mai dispreţuit, poate de mai joasă calitate, dar care se lipea frumos pe piele şi care ţinea căldura şi în care te simţeai bine. Jurnalul meu cred are această calitate de căptuşeală a scrierilor mele. E ceea ce nu se vede, e pe interior", a explicat Cărtărescu.
Scriitorul consideră că în paginile jurnalului este mult mai mult el însuşi decât în romanele sau în poeziile sale.
"Dar dacă aţi observat la haine, pe căptuşeală, în general, creatorii de modă îşi scriu numele. Îşi pun acolo mii de sigle cu numele casei care a creat casa respectivă. La fel şi căptuşeala scrierilor mele, deşi nu este la fel de preţioasă ca exteriorul hainei, totuşi are numele meu peste tot, peste tot. Acolo sunt mult mai mult eu însumi decât în romane, decât în poezii, decât în alte lucruri. De-a lungul timpului, dându-mi seama că scriu tot o carte, chiar dacă este o non-carte din punctul de vedere al cărţilor adevărate, al romanelor, de pildă, sau al povestirilor, mi-am dat seama că devin din ce în ce mai literar chiar şi în jurnal. Că şi în jurnal încerc să mă apropii cumva de idealul unui roman, care are personaje, care povesteşte întâmplări", a spus el.
Mircea Cărtărescu a dezvăluit faptul că în paginile acestui ultim jurnal al său, cel mai interesant dintre toate pe care le-a ţinut, cititorii vor găsi multe momente care apropie cartea de una de ficţiune.
"Veţi găsi portrete de persoane pe care eu le-am întâlnit şi care mi s-au părut cu totul şi cu totul ieşite din comun, veţi găsi povestiri, poveşti. De pildă, la un moment dat, m-am gândit de câte ori am fost gata să mor şi am inventariat acolo toate etapele, toate momentele în care am fost în pragul morţii: când era să mă înec, când am căzut pe spate nu ştiu de unde, când mi s-a mai întâmplat nu ştiu ce altceva. Momente periculoase în viaţa mea - când am fost aproape să fiu răpit de un răufăcător, momente caraghioase sau ridicole în care tot felul de oameni simpatici, de altfel, dar cu probleme mentale, m-au abordat în diferite împrejurări. Veţi găsi foarte, foarte multe, presărate aşa peste tot, astfel de momente, care mai interesante, care mai comice, care mai tragice ş.a.m.d. Aş spune eu că suprafaţa acestui jurnal, care se numeşte 'Un om care scrie', deci ultimii şapte ani, este cea mai interesantă dintre toate jurnalele pe care le-am ţinut pentru că am contribuit deliberat la literalitatea sa. Ce să vă mai spun? Mă bucură foarte tare că veţi putea, de-acum înainte, pune mâna pe căptuşeala hainei mele, pe care sper s-o simţiţi mătăsoasă şi plăcută şi care să vă lumineze câteva ore din viaţă", a încheiat scriitorul.
Apărut în 2018, "Un om care scrie. Jurnal 2011-2017" este al patrulea volum al jurnalului scriitorului Mircea Cărtărescu după cele care au văzut lumina tiparului la Editura Humanitas în 2001 - "Jurnal I, 1990-1996", 2005 - "Jurnal II, 1997-2003" şi 2011 - "Zen. Jurnal 2004-2010".
