Premium
În timp ce intrăm în cel de-al patrulea an a ceea ce este considerat deceniul "make or break", provocările pentru industria energetică nu fac decât să devină mai complexe, scrie ceenergynews.com.
Anul 2023 s-a încheiat cu un angajament unic în felul său, făcut de industria petrolului și a gazelor la COP28: liderii mondiali au convenit să "facă tranziția de la combustibilii fosili în sistemele energetice, într-un mod corect, ordonat și echitabil, astfel încât să se ajungă la un nivel net zero până în 2050". Unii ar putea spune că nu este ceva neașteptat, dimpotrivă, este un angajament tardiv, având în vedere că, pentru a ne atinge obiectivele ambițioase privind clima (și pentru ca Europa să fie primul continent neutru din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2050), trebuie să eliminăm treptat combustibilii fosili. A fost semnificativ faptul că liderii mondiali au spus-o cu voce tare. Cu toate acestea, tranziția va fi treptată, iar petrolul și gazele naturale vor juca în continuare un rol în viitorul apropiat.
Într-adevăr, companiile trebuie să se adapteze, iar aceasta va fi una dintre provocările anului. Strategiile, investițiile și portofoliile companiilor, toate trebuie regândite pe drumul către neutralitatea carbonului. Companiile din Europa Centrală și de Est, cum ar fi gigantul energetic ORLEN, își actualizează deja strategiile energetice și de sustenabilitate pentru a reflecta noile direcții. Toate statele și-au actualizat (sau sunt în curs de actualizare) planurile naționale privind energia și clima, punând mai mult accent pe tehnologiile energetice curate și pe sursele de energie cu emisii reduse de dioxid de carbon.
Cu tote acestea, petrolul și gazele naturale vor continua să ocupe primele pagini ale ziarelor din ECE și în acest an. Terminalul de GNL din Krk va sărbători probabil cea de-a 100-a încărcătură (după ce a primit-o pe cea de-a 81-a la 2 ianuarie), ceea ce arată că GNL este în continuare important în regiune pentru securitatea aprovizionării. De asemenea, unitatea de regazeificare cu stocare flotantă (FSRU) din Alexandroupolis, în Grecia, ar trebui să fie operațională din punct de vedere comercial în primul trimestru al anului 2024, cu o capacitate de regazeificare de 5,5 miliarde de metri cubi (bcm) pe an, pentru a ajunge la consumatorii finali din Grecia, Bulgaria, România, Macedonia de Nord, Serbia și, mai departe, în Moldova și Ucraina, la est, și în Ungaria și Slovacia, la vest. În cele din urmă, așteptăm, de asemenea, cu nerăbdare evoluțiile ulterioare pentru FSRU din Gdańsk, Polonia, al cărui furnizor principal va fi probabil selectat în acest an, în timp ce data de finalizare este programată pentru 2027-2028.
Energiile regenerabile vor crește și în acest an, în unele țări mai mult decât în altele, cum ar fi, de exemplu, Polonia și Ungaria, care au fost martorele unui boom al energiei solare în ultimul an. Sau în Serbia, unde va fi construită prima fabrică de panouri fotovoltaice, redirecționând puțin și ideea de a produce componente de energie regenerabilă și în Europa. Cu toate acestea, concurența cu țări precum China (pentru componente de energie regenerabilă și baterii pentru vehicule electrice) și Statele Unite (cu toate subvențiile și finanțările anunțate recent) va continua. Rămâne de văzut cum vor fi utilizate și dezvoltate în acest an noile instrumente lansate de Comisia Europeană, cum ar fi Banca Europeană a Hidrogenului și Planul industrial Net Zero. De asemenea, având în vedere că alegerile parlamentare europene vor avea loc anul acesta în iunie, iar noii reprezentanți și comisari vor trebui să continue să lucreze în această direcție dacă Europa dorește să își mențină poziția de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice.
Cu toate acestea, grupul global de cercetare și consultanță Wood Mackenzie preconizează că, deși capacitatea solară globală totală va continua să crească rapid în următorul deceniu, ritmul de creștere a instalațiilor anuale va începe să încetinească în 2024, comparativ cu ratele înregistrate în ultimii ani. Creșterea medie anuală a instalațiilor de capacitate în perioada 2019-23 a fost de 28%, inclusiv o creștere de 56% în 2023. În schimb, creșterea medie anuală în perioada 2024-28 va fi aproximativ zero, inclusiv câțiva ani cu contracții. Cu toate acestea, creșterea pe piața globală a energiei solare urmează o curbă tipică în formă de S, astfel încât se pare că nu există motive de îngrijorare.
În 2024, se așteaptă ca energia nucleară să fie privită ca o soluție majoră la criza energetică. Da, există încă unele provocări legate de siguranță și de acceptarea de către public (în comparație cu alte surse cu emisii reduse de dioxid de carbon, cum ar fi energiile regenerabile, de exemplu), dar, în special în ECE, aceasta capătă amploare. Și nu vorbim doar de reactoare nucleare, ci și de noi tehnologii, cum ar fi reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR). Mai multe țări din Europa Centrală și de Est și-au manifestat interesul pentru dezvoltarea și punerea în funcțiune a primelor SMR, inclusiv România, Cehia, Polonia și Slovacia. Aceste țări, cu excepția României, vor fi, de asemenea, beneficiare ale proiectului Phoenix, susținut de SUA, în valoare de 2 milioane de dolari americani, care va finanța un studiu de fezabilitate pentru SMR-uri.
De asemenea, la nivelul UE, există un mare interes pentru SMR, după ce Comisia Europeană a anunțat ambițioasa Declarație privind SMR 2030: Cercetare și inovare, educație și formare, în aprilie 2023. După cum a subliniat Comisia, pentru acele state membre care aleg să includă energia nucleară în mixul lor energetic, SMR-urile vor servi drept active complementare, fiind o opțiune promițătoare pentru a înlocui vechile centrale pe cărbune și pentru a completa penetrarea surselor regenerabile de energie. SMR-urile ar trebui să ofere flexibilitatea de utilizare pentru încălzire urbană, desalinizare, căldură de proces pentru industriile energointensive și producția de hidrogen.
Hidrogenul va fi în continuare esențial în ECE și în Europa în ansamblu. La sfârșitul anului 2023, Parlamentul European și Consiliul European au ajuns la un acord provizoriu cu privire la un mecanism voluntar de sprijinire a dezvoltării hidrogenului, în conformitate cu Banca Europeană a Hidrogenului și cu înființarea Rețelei Europene a Operatorilor de Rețele pentru Hidrogen (ENNOH). La începutul lunii noiembrie, s-a ajuns la un alt acord provizoriu care prevede separarea aprovizionării și producerii de gaz și hidrogen de exploatarea rețelelor de transport. Acum, actul delegat care definește hidrogenul cu emisii reduse de dioxid de carbon este așteptat la douăsprezece luni de la intrarea în vigoare a textului (Comisia a propus șase luni). Așadar, rămâne de văzut dacă aceste propuneri legislative vor aduce mai multă claritate în ceea ce privește proiectele legate de hidrogen și dacă acesta poate fi într-adevăr considerat "Sfântul Graal" al tranziției energetice.
Și, bineînțeles, există mai multe proiecte privind hidrogenul dezvoltate în regiunea ECE/SEE care vizează stabilirea unui lanț valoric al hidrogenului care să acopere producția, transportul și stocarea până la clienții finali. Cu toate acestea, toate aceste coridoare și proiecte se află doar într-o fază inițială și rămâne de văzut ce se poate realiza în acest an pe drumul spre atingerea celor 20 de milioane de tone de hidrogen (10 milioane de tone produse la nivel național și 10 milioane de tone importate), așa cum prevede planul REPowerEU.
În cele din urmă, așteptăm cu nerăbdare evoluțiile ulterioare în ceea ce privește sincronizarea energiei electrice din Marea Baltică. De fapt, cele trei țări baltice (Estonia, Letonia și Lituania) sunt ultimele țări din UE care mai au rețele de electricitate care sunt încă sincronizate cu Rusia și Belarus. În ultimii 12 ani, regiunea a beneficiat de un sprijin politic, tehnic și financiar semnificativ din partea UE, care a depășit 1,2 miliarde de euro sub formă de granturi.
Mai recent, Comisia Europeană a anunțat că a semnat o declarație politică prin care își confirmă angajamentul de a proceda "cu toată viteza" la conectarea rețelelor de electricitate ale acestor țări cu Europa continentală prin Polonia până în februarie 2025. Cu toate acestea, potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Gdańsk, chiar și o sincronizare timpurie, în 2024, poate fi considerată o opțiune sigură.
