DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Noroc bun! Ultimul strigăt de disperare al unui muribund/OPINIE

minerii din vale

”Minerii și Valea și-au pierdut răbdarea” este sloganul minerilor din Valea Jiului, care protestează de câteva zile. Am trăit în Valea Jiului, sunt copil de miner și înțeleg destul de bine frustrarea oamenilor din Vale. Dacă ți se pare că în România este greu să trăiești, atunci este bine să știi că în Vale este de 10 ori mai greu să trăiești.

Citește și: Valeriu Gheorghiță anunță când se va renunța la purtarea măștii în România

Protestul acesta al minerilor din Valea Jiului este mai mult ultimul strigăt al unui muribund. Minerii au ieșit din subteran și își strigă disperarea, o disperare pe care oficialii de la București nu o înțeleg pentru că n-au simțit-o pe pielea lor. În Valea Jiului ecuația vieții este simplă: ori la mină, ori alte locuri de muncă găsești foarte, foarte greu. Neplata salariilor la mină se traduce în foame cruntă pentru multe familii, asta pentru că, în lipsa locurilor de muncă, minerul este cel care aduce bani în casă.

Oficialii de la București privesc minerii în lumina Mineriadelor. Da, la Mineriade s-au produs fapte reprobabile, da, Mineriadele au fost violențe, dar Mineriadele au însemnat mai mult decât cele 30 de secunde surprinse de cameramanul TVR, redate în buclă pe toate televiziunile.

La fel ca și acum, în anii 90, minerii nu aveau alte opțiuni în afara minei, iar când șefii te amenință că te dau afară din șut dacă nu pleci la București, atunci te duci la București. Am discutat, în timp, cu participanți la Mineriade, iar lucrurile comportă mai multe nuanțe decât ne-am putea imagina. Au fost și violențe, dar și momente de omenie. Cum vă explicați că în tot traseul spre București minerii au fost ajutați de oamenii din localitățile prin care treceau? Sau până la București minerii au produs pagube materiale, că Valea e departe și ar fi trebuit ca ”huliganii” să distrugă jumătate de țară, nu doar în București.

În jocul politic al liberalilor, care se tem că răspunzând nevoilor minerilor îi vor supăra pe cei din București, mulți dintre cetățenii Capitalei având o repulsie față minerii din Vale, premierul Florin Cîțu s-a grăbit să anunțe că el nu va permite o nouă Mineriadă. Cum o va împiedica? Probabil cu forța.

Minerilor le-a ajuns cuțitul dincolo de os. Degradarea Văii Jiului, închiderea minelor, neplata salariilor, nesiguranța totală a locului de muncă, dar și teama că intri în mină și nu știi dacă mai ieși, despre asta este protestul. Nu este despre o nouă Mineriadă, nu este despre venirea la București.

Este greu să le explici minerilor că nu mai este de ajuns să facă ”K-ul” (formula pe baza căreia se calcula producția și implicit remunerația minerilor). Este greu să le explici unor oameni care totuși produc ceva palpabil, în speță cărbune, că nu le mai dai banii. Ei văd că rodul muncii lor ajunge la destinație, deci se încasează, deci bani există.

Eu sunt copil de miner, tata a lucrat peste 25 de ani în subteran și sunt foarte mândru de el. Prin intermediul lui am cunoscut oameni puternici, oameni cu forță fizică și psihică. Tata a încercat să-mi explice ani de zile că pentru a lucra în subteran și a nu o lua razna îți trebuie tărie de caracter. Când te târâi prin nămol și treci în coate și pe burtă ca să ajungi la destinație, iar deasupra ta știi că ai un pământ care s-ar putea prăbuși oricând, ei, pentru asta îți trebuie multă tărie ca să te mai întorci și mâine, și poimâine, și restul zilelor până la pensie pentru a-ți întreține familia. Și în ziua de astăzi tresar când aud o ambulanță. Copilul de miner când aude o ambulanță se gândește, prima dată dacă tatăl lui este la muncă, iar dacă este la muncă, inima îți stă pe loc. Nu știi dacă ambulanța merge la mină sau în alt loc din oraș.

După explicațiile astea, pe la 15 ani, m-am furișat cu câțiva prieteni în mina de antrenament. Din ziua aceea m-am apucat de învățat, cu promisiunea făcută mie că nu voi ajunge niciodată să lucrez în mină. Da, ăsta era viitorul multor copii din Valea Jiului: terminai școala și te angajai la mină, la fel ca tatăl tău și tatăl lui înainte.

Acum, cuțitul minerilor a ajuns dincolo de os. Minele se închid, Valea se stinge ușor, ușor. În câțiva ani, minerii din Vale nu vor mai exista, dar măcar, în ultima perioadă de viață a unei industrii muribunde, Guvernul ar avea obligația să le plătească salariile până la final. Măcar atât, că de înțelegere a situației nici nu poate fi vorba.

P.S. Mai jos aveți imnul minerilor, o explicație în versuri a vieții de miner

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.