Noul cod penal poate fi oprit

Atât după ianuarie 2012 cât și după ianuarie 2017 puterea nu a cedat atât din cauza presiunii directe a opozanților cât de teama că proprii se susținători s-ar putea transforma, în masă, în opozanți. Dacă vrem ca noul Cod Penal să nu vadă niciodată lumina Monitorului Oficial trebuie să recreăm și chiar să accentuăm această teamă.

Modificările Codului Penal nu au trecut prin Parlament nu cu o majoritate tunătoare, cum ne obișnuise Partidul Social Democrat, ci cu o majoritate fragilă, la limită. Nu doar în Senat, ci chiar și în Camera Deputaților unde Grupul Minorităților a acționat, ca de obicei, în favoarea Guvernului. Iar asta nu din neglijența Partidului Social Democrat. Dimpotrivă, PSD a racolat câțiva membri ai Opoziției ca să se asigure de rezultat și a purtat negocieri parțial fructuoase cu UDMR.

Am auzit, imediat după vot, ideea că ar fi fost foarte ușor să mai obții în câțiva parlamentari și să câștigi votul. Nu sunt de acord cu această idee. Chiar dacă opoziția va fi făcut greșeli, nu trebuie să ne închipuim, fie și pentru o singură clipă, că este sau va fi ușor. Dar votul, cu cifrele lui seci, ne spune un lucru: a existat o luptă, meciul s-a jucat.

În Parlament a fost pierdută o bătălie, dar nu războiul. Procedural, legea poate fi trimisă la Curtea Constituțională. Dacă este să ne uităm la istoricul recent al legiferării PSD, putem să ne așteptăm că ea va fi întoarsă înapoi măcar o dată. Președintele poate și el să trimită legea spre reexaminare. Altfel spus, vor fi noi bătălii, iar ele trebuie purtate cu gândul la victorie, deoarece victoria ne apare ca fiind posibilă.

Ce știm în acest moment?

Știm că UDMR este sensibilă la presiunile opiniei publice, anume la presiunile opiniei publice maghiare. Trebuie înțeles că, atunci când a luat o oarecare distanță față de PSD, UDMR a luat în același timp distanță față de guvernul Ungariei care are tot interesul ca în estul Europei să apară un al treilea stat iliberal. Iar guvernul maghiar, pentru aceia din voi care nu știați, oferă un semnificativ sprijin financiar rețelelor comunității maghiare. Asta ne dă o idee a intensității presiunii sau, mai precis, a intensități preocupării UDMR față de riscul alienării propriului electorat. UDMR a susținut procedural PSD în schimbul rezolvării unei doleanțe extrem de vechi a formațiunii, anume reducerea procentului de minoritari necesar pentru a avea administrație locală în limba maternă. La un nou vot este greu de imaginat ce altceva ar mai avea de dat PSD.

Știm că Grupul Minorităților nu a fost la fel de sensibil. Poate nici presiunile nu au fost suficient de mari. Cu siguranță a contat și faptul că liderii minorităților se simt siguri pe post. Apariția unei noi organizații care să lupte electoral contra organizației dominante pentru o minoritate e dificilă și neclară din punct de vedere legal. Dar presiunea se poate accentua tocmai dacă Opoziția amenință că va căuta soluția legală să promoveze candidați alternativi pentru locurile minorităților.

Înainte de toate, știm că putem să punem în presiune asupra majorității parlamentare. Știm asta nu de acum. Acum majoritatea a fost monolitică. Dar știm – cel puțin – din 2012 și 2017.

S-a văzut încă de la manifestațiile din 2012 că este greșit să credem că Opoziția, care este lipsită de putere legală între mandate, este lipsită de absolut orice fel de putere. Spuneam atunci:

Cei ce susţin că votul este singura putere pornesc de la două premise. Prima este corectă: mecanismele de schimbare [ale puterii] sunt puţine şi dificile. Cealaltă spune că nu există nimic mai important pentru guvernanţi decât guvernarea; şi este greşită. Există mereu lucruri de pierdut şi bariere care nu pot fi trecute. (...) grevele generale produc alienarea bazei financiare a partidelor, nesupunerea civică (...) blochează aparatul de stat, anumite forme de protest sugerează că guvernul este antisocial şi astfel alienează chiar şi electoratul dur. Etc., etc.

De aceea îşi dau politicienii occidentali demisia, de aceea a fost retrasă Legea Sănătăţii. Nu pentru că politicienii au onoare ci pentru că la un moment dat costurile sunt prea mari. (Sursele puterii străzii)

Manifestațiile din ianuarie 2017 au avut și ele efect, nu mai este necesar un link pentru aceasta.

Ce-i de făcut?

Noul CP poate fi oprit atâta vreme cât Opoziția (de orice fel) înțelege că nu poate să copleșească Guvernul cu forța proprie, deci nici nu trebuie să încerce. Trebuie ca, prin istețime sau perseverență să identificăm punctele slabe ale majorității existente și să apăsăm pe ele până vom obține un rezultat. Nu trebuie să fim în fiecare zi puternici dar trebuie să fim în fiecare zi virali, contagioși. Trebuie ca mereu și mereu PSD să se vadă părăsit de un nou aliat, să piardă o nouă bătălie minusculă.

Lucrul acesta deja se întâmplă.

Citiți și: Despre proteste ca o epidemie virală

Există un punct la care pentru partid nu mai este rentabil să continue cursul existent al acțiunilor deoarece riscul ca proprii alegători, proprii stakeholderi să se alăture nemulțumirii populare devine prea mare. Acel moment vine cu mult înainte de a vedea defecțiuni în masă și de fapt, acel punct de inflexiune rațională este cel care generează eventuale defecțiuni în masă.

Se poate zice că, de fapt, PSD a depășit acest punct cu OUG 13 și a decis că nu trebuie decât să înainteze mai prudent, nicidecum să se retragă. Prea bine. Dacă PSD nu ascultă de propriul interes electoral, trebuie să atingem zeci de puncte asemănătoare de inflexiune pentru membrii săi. Nu toți parlamentarii PSD vor prinde un nou mandat. Chiar dacă Opoziția ar rămâne slăbită, natura socială are oroare de vid și va apărea probabil un alt partid care să umple nevoia de protest anti-establishment și anti-sistem. Prin urmare, unii parlamentari PSD deja nu mai au mare lucru de câștigat de la Dragnea ci au doar totul de pierdut.

De acești parlamentari este nevoie, alături de UDMR și alături de minorități, pentru a opri Codul Penal. Cu siguranță este foarte greu să întorci un PSD-ist din drum. Dar vestea bună este că nu avem nevoie să întoarcem mulți.