Premium
Românul, ca și tipologie umană, e un plângăreț. Nu plângăcios, atenție, ci plângăreț...
Plângăciosul e, pentru mine, unul care se impresionează ușor, dar plângărețul e unul care se plânge tot timpul de ceva și mai mereu de toate. Un fel de reclamagiu prea leneș să scrie memorii și petiții pe la oficiali, ce se mulțumește cu urechea celorlalți români pe care îi întâlnește în viața de zi cu zi.
De ce asta?! Pentru că filozofia de bază a românului este ”Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri.”, așa cum bine a fost exprimată de Miron Costin, acum 336 sute de ani.
Pentru românul plângăreț toți sunt vinovați, numai el nu. Totul merge rău, dar el nu are nici o vină. Alții nu fac treburile cum ar trebui și de aceea el suferă întotdeauna. Românul nu are nici o responsabilitate, doar dreptul de a se smiorcăi și a aștepta posmagii gata ”muieți”. Mereu altcineva se presupune că ar trebui să aducă raiul în ograda lui și mereu acel cineva se dovedește a fi ”o iudă”, cum se spune pe la țară.
Se vede asta cel mai clar din modul în care românul se raportează la viața politică a țării în care se tot plângăcește că a fost blestemat să se nască. Politicienii sunt de vină pentru tot. Politicienii vor doar să îl fure pe sărăcuțul român. Politicienii îl prostesc pe bietul român să le dea votul de fiecare dată. El, ca un român adevărat ce este, își face mereu datoria, doar că politicienii nu confirmă niciodată.
Și uite avem iar acum discuția asta despre ușurința cu care acceptă românul sărac pomenile electorale de doi bani. Și uite avem iar acum discuția asta despre lehamitea politică a românului cu pretenții intelectuale. Primii își vând votul pe un prânz, iar ceilalți își refuză votul pe motive de scârbă. E evident, așadar, că și la unii și la alții dragostea trece prin stomac. Dar, de fapt, toate acestea nu sunt decât scuze pentru lenea românului de a gândi profund.
Ce nu reușește românul să înțeleagă de 21 de ani?!... Că prin votul său, cetățeanul are cuvântul decisiv, chiar dacă îl are numai la patru ani. Cum nu putem avea un Guvern de 20 de milioane de oameni sau 20 de milioane de Președinți, democrația funcționează prin reprezentanți. De aceea, orice formă civilizată de umanitate de pe planeta asta își alege reprezentanți care să poarte grija comunității și să îi reprezinte interesele.
Așa funcționează lucrurile de când e omul pe pământ, cu mult înaintea apariției românului ca specie aparte. Așa procedează și au procedat toate comunitățile umane de-a lungul timpului. Multă vreme, reprezentanții aceștia s-au impus prin propria voință și numai de scurt timp omul de rând a primit puterea de a-și spune cuvântul și de a decide. Deci, nimic nou sub soare... Dar e de admirat abilitatea românului de a se plângăci din asta după atâtea milenii de istorie.
De ce e românul atât de slab de minte?! De ce pungile cu mâncare au atât de mult succes la săraci?! De ce ”educații” sunt atât de sensibili la stomac?! Din același motiv... Pentru că nu conștientizează importanța și adevărata valoare ”comercială” a votului pentru viitorul lor. Pentru că nu își conștientizează puterea. Și de ce asta?! Pentru că nu stau destul timp să mediteze asupra lui și dau prea repede urmare impulsului de plângăceală. Pentru că în loc de ”gândesc, deci exist”, românul funcționează cu ”nu înțeleg, deci mă plâng”...
Odată la patru ani, românul se trezește cu o pleașcă: votul. Politicienii mult huliți vin la el să îi ceară sprijinul în schimbul unor promisiuni. Politica e, până la urmă, doar un alt fel de afacere. Și ce face el cu grăbire?! Se gândește la stomac, bineînțeles. Fie vinde votul pe doi bani, fie îl aruncă sub pretextul că afacerile sub ceva josnic și scârbos.
Cei săraci au măcar o scuză veche de când lumea: foamea face stomacul să doară, iar creierul să doarmă. Dar cei ”educați” cum pot să își motiveze ”scârba” și ”lehamitea”?! Nicicum. Căci ei sunt adevărații plângăreți. Preferă să se ascundă în casă în ziua votului și să se plângăcească, în loc să își folosească creierul și să facă efortul de a înțelege cum funcționează lumea în care trăiesc. Preferă să se declare scârbiți de politică, deși nu au cu ce să o schimbe. Preferă să pună toți politicienii într-o oală, în loc să înțeleagă că numai participând la viața politică și gândind bine motivația votului pot să contribuie la cernerea politicienilor pe termen lung.
Lucrurile sunt simple... România nu e cu nimic diferită de restul lumii. Doar românii sunt un animal aparte. Se tot plâng de țară, când problema sunt ei. Românii sunt superficiali, asta e drama României. Prea ușor acceptă soluții simple, gen pungi ieftine ori scârbă civică, în loc să își pună capul la contribuție și să caute soluții practice. Prea ușor își plâng de milă și prea ușor se autocompătimesc. Cei săraci cu duhul nu au de ales, dar restul?!...
