DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

PRĂBUȘIREA natalității în României e reală, dar poate fi redresată. Ce poate face statul

bebelusi-maternitate

În materialul anterior, am abordat una din cauzele crizei demografice care amenință România: exodul în afara granițelor. În rândurile următoare mă voi apleca asupra celeilalte cauze, care, pe termen lung, este și mai periculoasă: natalitatea tot mai scăzută.

Ca și în cazul emigrației, și în chestiunea natalității pot fi identificate două mari condiții defavorabile: cele socio-economice și cele psihologice. Cu diferența foarte importantă că, în cazul natalității, primează, totuși, cele de tip psihologic. Într-adevăr, după cum știm foarte bine din propriile noastre istorii familiale, bunicii și părinții noștri se căsătoreau devreme și făceau copii (minim doi) devreme. Or, în ultimele decenii, am asistat la o schimbare majoră de mentalitate: „mai întâi să mă realizez, după care îmi fac o familie”, cam acesta este noul script de viață. Mai întâi cariera, situația financiară, apoi, eventual, familie și copii.

Acest script de viață a devenit o atitudine socială durabilă și principalul factor de inhibare a tinerilor în a se angaja în relații serioase și în a face copii. Presiunea pe care societatea o pune pe aceștia se resimte și mai mult în cazul tinerelor femei. Dacă un tânăr bărbat se mai poate gândi că poate avea și carieră, și familie, la tinere acest lucru pare (PARE!) imposibil. Presiunea se resimte mai mult în cazul tinerelor și pentru că acestea, încă, își doresc, în marea lor majoritate, să întemeieze o familie.

Desigur că, parțial, natalitatea poate fi cât de cât redresată prin politici publice: indemnizații, regim fiscal favorizant, investiții în servicii publice specifice etc. Toate acestea, însă, vor avea un efect redus dacă nu se intervine consistent și în dimensiunea de mentalitate, psihologică, dacă nu se va schimba atitudinea față de familie și naștere la nivelul populației. Acest lucru poate fi realizat doar prin asumarea, de către autorități, a unui discurs public care să încurajeze, valorizeze și promoveze explicit natalitatea. Prin discurs public înțeleg nu doar ca tema să apară în discursuri oficiale, ci înțeleg inclusiv campanii profesioniste de comunicare prin care să se încurajeze comportamentele pro-natalitate.

Vi se pare prea mult? Danezilor nu. A devenit celebră campania Do It For Danemark (cu subtemele Do It For Mom, Do It Forever etc., însoțită și de o campanie a postului public TV danez, intitulată, și mai direct, Screw for Denmark) în care se pornea de la realitatea declinului demografic și consecințele sale dezastruoase pentru sistemul de protecție socială și se continua cu îndemnuri foarte explicite la procreare. Campania includea și finanțarea unei vacanțe pentru tinerele cupluri ca acestea să fie puse efectiv în situația de a trece la acțiune. J Practic, tinerele cupluri mai că erau luate de mână și duse cu alai la patul de nuntă, cum se întâmpla în vechile societăți. Și da, a dat rezultate.

Poate că ni se pare amuzant (nu e), dar știu foștii vikingi ce știu. Fără o încurajare explicită din partea comunității, fără recuperarea acestei componente sociale a natalității, prin care tinerii înțeleg că sunt validați, că sunt folositori, că vor fi ajutați și încurajați tocmai pentru că sunt la început de drum și vor avea copii, e greu să așteptăm vreo îmbunătățire demografică. O societate individualistă, anomică, atomizată, nu este un mediu social propice pentru nașterea de copii. Desigur că un punct esențial al acestei schimbări de discurs ar trebui să constea într-o revalorizare a maternității și paternității. Precum și a importanței sociale a bunicilor. Pentru că rolul acestora în creșterea nepoților și în ajutorarea tinerelor familii este esențial. Australienii au înțeles atât de bine acest lucru încât au început să plătească indemnizații bunicilor, ca o soluție mult mai bună pentru copii decât creșele sau bonele.

Sau, putem sta, ca și până acum, cu brațele la piept, așteptând resemnați prohodul.

___

Un comentariu de Anghel Buturugă, invitat

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR
ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.