Premium
Imediat după prăbuşirea URSS, reconstituirea bisericilor catolice în fostul spaţiu sovietic tensionase relaţiile dintre Moscova şi Vatican. De când Vladimir Putin a fost însă primit de Papă în noiembrie 2013 şi mai ales după întâlnirea istorică de la Havana din februarie trecut dintre Papa Francisc şi patriarhul Kiril, legăturile s-au tot strâns. In organizaţiile internaţionale, această apropiere devine şi mai concretă pe teme legate de morală sau de minorităţi. Astfel, « la OSCE – Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa – cu sediul la Viena, cel mai bun amic al Rusiei nu e cel pe care-l credem – adică Belarus şi Azerbaidjan – ci Vaticanul » scrie Le Figaro venind chiar cu dovada acestei afirmaţii. Foarte de curând cele două state au încercat să blocheze la OSCE un document privind egalitatea genurilor, termen refuzat atât de ruşi cât şi de catolici. « Acordând drepturi lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi trans-sexualilor, Occidentul a creat o psihoză în rândul ruşilor dar şi la Vatican » constată ziarul francez, potrivit rfi.ro.
Patriarhatul de la Moscova, citat de Figaro, ar vrea să creeze o « alianţă strategică » cu biserica catolică pentru a « apăra valorile creştine tradiţionale ». Moscova ar vrea să implice Vaticanul în combaterea ateismului european şi a « modelelor de viaţă anormale şi iresponsabile » simbolizate de mariajul homosexual, considerat « periculos şi apocaliptic » de Kiril. Cei doi, Vaticanul şi Moscova, doresc de asemenea să-i apere pe creştinii din Orient. « In schimb, nici anexarea Crimeeii şi nici ingerinţa rusă din Ucraina nu au fost denunţate de Papa Francisc » constată Figaro.
De când a căzut comunismul, Vaticanul tot spune că vrea să negocieze cu Moscova. « Rusia devine unul dintre centrele noii lumi policentriste. Putere energetică şi militară pe cale să-şi recucerească statulul mondial, tot mai întoarsă spre Est şi spre valorile ortodoxe, Rusia trebuie menajată » afirmă un specialist al Vaticanului.
Apoi, apropierea de Moscova are şi raţiuni diplomatice : posibilitatea de a face ceva în Siria graţie legăturilor privilegiate întreţinute de Putin cu regimul de la Damasc. Cu dreptul ei de veto, Rusia este privită de Vatican ca o pârghie esenţială pentru a influenţa criza siriană.
In fine, « refuzând să denunţe agresiunea rusă din Ucraina şi să-i apere pe uniaţii ucraineni, Vaticanul şi-a făcut un aliat care-i permite să-şi extindă influenţa până în Japonia » scrie Le Figaro citându-l pe un cercetător francez.
Nu în ultimul rând, apropierea Vaticanul de Moscova vizează afirmarea unei alianţe între catolici şi ortodocşi în faţa islamismului.
Apropierea de Vatican ar oferi Kremlinului un soi de garanţie de moralitate, foarte utilă în contextul conflictului din Ucraina. Apoi, acest lucru ar putea facilita normalizarea relaţiilor dintre Rusia şi comunitatea internaţională. In fine, tot pe plan strategico-politic, legătura cu Suveranul Pontif îi permite mai uşor Rusiei lui Putin să redevină o mare putere.
« Pe plan bisericesc, în această afacere, Putin vrea să apară ca marele împăciutor, cel care pune la loc fracturile istoriei. De partea sa, după întâlnirea de la Havana cu Papa Francisc, patriarhul Kiril a căpătat statutul de interlocutor privilegiat al Papei în lumea ortodoxă. Kiril i-a luat-o deci în faţă lui Bartolomeu, patriarhiul ecumenic de Constantinopol, lucru foarte util în ajunul marelui conciliu panortodox din luna iunie » reaminteşte Le Figaro.
« Problema este că această apropiere se bizuie pe două logici foarte disctincte. Fără presiunea lui Putin asupra Bisericii ortodoxe ruse, întâlnirea de la Havana dintre Kiril şi Papa Francisc nu ar fi avut niciodată loc. Sinodul rusesc se opusese acestei idei. Deci summitul a avut loc pentru că guvernul de la Moscova avea nevoie de el ».
La Vatican, se recunoaşte faptul că relaţia cu Moscova e un subiect sensibil. Pentru catolici, adevăratul test al reconcilierii ar fi ca Biserica rusă să accepte un voiaj al Papei la Moscova. Cum notează în încheierea analizei sale Le Figaro, « pe fond, totul îi opune pe Francisc şi pe Putin. Umanistul şi cinicul rămân la antipozi ».
