Premium
Doi tineri care credeau că „răul e un concept inventat de oameni” s-au dus în Tadjikistan, pe teritoriul ISIS; din păcate nu este un banc; tot din păcate, povestea a avut exact sfârșitul tragic pe care oricine sau aproape oricine, cu excepția celor doi, l-ar fi putut anticipa. Înainte de a scrie orice altceva despre această poveste, vreau să spun că cele ce urmează nu trebuie să fie în nici un fel interpretate drept gânduri lipsite de emoție, de părere de rău sau de simpatie pentru ei.
Zic oricine sau aproape oricine, deoarece acești doi tineri americani care credeau că „răul e un concept inventat de oameni” nu sunt chiar singuri. În fapt, cei care nu cred în existența obiectivă a răului sunt destul de numeroși. Ei au ascultat versurile lui John Lenon – “Imagine there’s no heaven … and no religion, too” – și din păcate le-au luat în serios. Spun „din păcate” deoarece, în primul rând, ideea că „răul e un concept inventat de oameni” e rezultatul direct al faptului că acești millenials au aruncat la gunoi, cu totul, religia – în fapt, ei au aruncat la gunoi o anumită religie: pe cea a bunicilor și a străbunicilor lor, religie care venea cu o viziune foarte clară și bogată asupra naturii și a acțiunii răului în lume.
În al doilea rând, viziunea că oamenii se ucid în primul rând din cauza religiei și că, o dată abandonată religia, oamenii devin automat „buni” este cel puțin naivă. Iar, uneori, chiar periculoasă. Pentru că cine ajunge să fie convins că religia trebuie extirpată de pe pământ pentru ca provoacă violență va ajunge să exercite violență extremă asupra oamenilor religioși. Înainte de John Lenon, a fost Robespierre cel care și-a imaginat o lume fără religie – și știm bine că Robespierre a fost părintele Terorii politice. Tot înainte de John Lennon și la un secol și un pic după Robespierre, Lenin și Stalin și-au imaginat și ei o lume fără religie. Timp de câteva decenii, în URSS pur și simplu Lenin, Stalin și urmașii lor au încercat să distrugă religia și Biserica, înlocuindu-le cu nou cult: cel al comunismului materialist și ateu. Deznodământul îl cunoaștem – deși numărul victimelor comunismului nu îl vom ști niciodată exact; vom ști doar că se ridică la ordinul zecilor de milioane.
Experiența celor doi tineri confirmă din nou ceea ce știam deja cei mai mulți dintre noi: faptul că răul este concret și palpabil, și nu produsul unei ficțiuni sau a unei teorii a conspirației. Părinții, bunicii și străbunicii acestor tineri ar fi spus că răul ține de natura umană căzută – prin urmare, de anumite tare; din fericire, aceste tare sunt vindecabile. Nu are sens să ne fie rușine de specia noastră – nu atât timp cât experiența milenară a creștinismului ne arată că există modalități pentru a vindeca aceste tare, sau o parte din ele. Nu are sens, iarăși, să negi realitatea răului, spunând că „nu există oameni răi – doar oameni neînțeleși”. Cu siguranță că nu înțelegem până la capăt ideologia ISIS, sau pe cei posedați de această ideologie; asta nu face, însă, ca această ideologie să fie mai puțin malefică, sau ca acei bărbați care i-au măcelărit pe cei doi tineri să fie mai puțin criminali.
Ceea ce este în neregulă cu lumea este diavolul, și ceea ce este în regulă cu lumea este Dumnezeu – scria, cândva, un eseist britanic. Rasa omenească va trece pentru încă niște mii sau milioane bune de ani prin tot soiul de noroaie și de reforme, și când va pieri degerată de gerul cosmic din urmă sau de focul ceresc din urmă încă se va afla între limitele acestei definiții foarte simple. Același tezaur creștin ne arată că există atitudini și cuvinte care îi pot transforma până și pe cei mai fioroși oameni în mielușei – dar acestea nu sunt, cu siguranță, „peace, dude, răul e doar un concept inventat de oameni.”
