Premium
2022 a fost încă un an al ratării pentru România, un spațiu care pare din ce în ce mai suspendat în istorie, un stat eșuat și fără direcție. Atât de puține întâmplări relevante pot fi aduse în discuție, încât este practic imposibil de stabilit o cronologie a ceea ce s-a petrecut. Pentru că, în fond, nu s-a petrecut nimic. În cele 12 luni, au existat doar 2 teme majore, ambele externe, câtă vreme nimeni de la București nu poate propune vreo idee demnă de luat în seamă: conflictul din Ucraina și tentativa de admitere în Schengen.
Pe subiectul invaziei Rusiei, aflate la limita terorismului de stat, prin crimele împotriva civililor și motivația ideologică, România a fost, ca de obicei, repetentă. De la începutul agresiunii, marile puteri au ignorat locatarul de la Cotroceni, videoconferințele inițiate de președintele SUA avându-i invitați, dintre vecini, doar pe reprezentanții Poloniei și Ungariei în 90% din cazuri. În rest, pe lângă dovezile de omenie și empatie cu victimele războiului, în pofida eternei slugărnicii în a accepta orice sacrificiu al propriilor interese pentru a băga capul în poză, țara noastră nu a fructificat în niciun fel contextul internațional, rămânând din nou repetenta relațiilor internaționale. Validarea notei 4 a venit chiar zilele acestea, când Ucraina și-a reafirmat politica statală de eliminare a identității naționale a minorităților, în cel mai evident dispreț față de valorile europene pe care, discursiv, le asumă. Niciun oficial de la București nu a anunțat, drept urmare, opoziția la ipotetica aderare a vecinilor la UE sau NATO. Slugi incompetente până la capăt! Dar și pas cu pas, desigur.
A doua oportunitate ratată a fost eșecul Schengen, deziderat anunțat triumfalist, fără vreo pregătire, fără vreo strategie, fără vreo negociere. Specific „lucrului bine făcut”, fără a realiza că doar pentru Croația s-a pus tema pe ordinea de zi, președintele dumneavoastră si argatii lui au ridicat nivelul de așteptare al populației, sperând să mai recupereze câteva procente de simpatie. Din păcate, rezultatul incompetenței, prostiei și inculturii nu putea fi altul. Moment în care protagoniștii au încercat să canalizeze revolta populară către Austria și firmele austriece, dovadă supremă de iresponsabilitate și imbecilitate.
În planul politic, singurul element relativ benefic a fost stabilitatea politică. Sigur, într-o păguboasă inerție, complet lipsită de viziune sau de rezultate, cu unele decizii economice pro-ciclice, precum creșterea taxelor, și cu o garnitură guvernamentală cel mult mediocră. Stabilitatea a consfințit, din păcate, și cel mai mic buget pentru învățământ din ultimii 30 de ani, semn că „România educată” va rămâne, la fel ca și cea „normală” sau a „lucrului bine făcut”, dezideratul celor 66% dintre votanții care l-au reales pe întâiul meditator și schior al patriei pentru încă 5 ani de vacanță.
Totuși, din guvernarea condusă autoritar de PSD, și decontată exemplar de PNL, s-au remarcat și doi premianți. De la PSD, ministrul Muncii, Marius Budăi, și-a impus, cu răbdare și empatie, viziunea solidarității în fața liberalilor. Astfel, acesta a reușit promovarea programelor de sprijin pentru categoriile defavorizate, în ciuda opoziției pseudo-dreptei. De la PNL, singurul demnitar cu viziune, experiență și rezultate palpabile este ministrul Justiției, Cătălin Predoiu. Împreună cu echipa sa, acesta a livrat, în mai puțin de un an de mandat, transformarea SIIJ într-o structură funcțională, cele 2 legi sistemice pentru funcționarea Justiției, negociate cu toate părțile implicate, și eliminarea MCV.
În presupusa opoziție se află AUR, în revenire de formă după sincopa generată de războiul de la frontieră, care pe fondul acuzațiilor de simpatii pro-ruse, îi redusese cota de încredere. Însă crizele care afectează populația, rușinea internațională pe tema Schengen și a minorității din Ucraina, scandalurile de corupție care zguduie UE au suflat, pe final de an, în pânza electorală a populiștilor de dreapta. Pe de altă parte, populiștii de stânga, reuniți în USR (minus) REPER sunt în scădere de formă, nereușind să lanseze, pe tot parcursul anului, decât două teme, ambele subțiri și neinteresante pentru oameni: achiziția de autoturisme pentru milițieni și doctoratul șefului acestora, Lucică Bode.
Acest scurt tablou indică situația deloc fericită în care a ajuns România. Datele ultimului recensământ arată nu doar scăderea populației, dar și degradarea intelectuală a acesteia, totul pe fondul unei lungi lipse de viziune a ultimilor 2 președinți, dar și a clasei politice în general. Dacă în 1995, Ion Iliescu a demarat, prin Acordul de la Snagov, acțiunile pentru integrarea euro-atlantică, odată cu finalizarea procesului, în 2007, succesorii săi s-au mulțumit să execute diverse dispoziții externe, pentru a-și consolida autoritatea internă. Pe lângă prejudiciul evident al inferiorizării țării pe scena internațională, această conduită iresponsabilă nu doar că ne-a anulat orice presupus prestigiu, dar a alimentat și va alimenta, din păcate, scepticismul față de Occident. Asta deși doar datorită construcției europene avem pace pe continent în ultimii 77 de ani, iar grație NATO cel mai înalt grad de securitate militară din istorie.
