DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Începutul sfârșitului

podul.ro
pnl usr

România fierbe. Și nu fierbe din cauza unor proteste bine răspândite teritorial, însă inconsistente încă atât ca mesaj, cât și numeric. Protestele sunt vârful infim al aisbergului, pe care puterea actuală îl ignoră, la fel ca și comandantul Titanicului. România fierbe pentru că toate elementele de context (politice, economice, sociale) favorizează, accentuează și accelerează nemulțumirile.

 

Pentru a explica de ce situația de astăzi este incomparabilă cu tot ce am trăit începând din anul 2000 (anii `90 având alt specific), să facem un scurt recurs la istorie.

 

CDR 2000 a propus pragul de 10% pentru accederea în Parlament a alianțelor politice, și a dispărut, în frunte cu PNȚCD, obținând doar 5%; PD-ul lui Traian Băsescu a preluat singur guvernarea din 2009, iar după măsurile de austeritate decise cu o incalificabilă lejeritate și cu o condamnabilă absență a viziunii, s-a prăbușit în 2012 (fiind resuscitat pentru a doua oară de naivitatea ”liberalilor”, la fel ca și în 2003, când la constituirea Alianței DA, PNL era creditat de sondaje cu 12-14%, iar PD cu 6-7%).

 

Excepțiile sunt guvernările PSD conduse de Adrian Năstase și Victor Ponta, cele mai performante, mai liberale și mai echilibrate din punct de vedere al măsurilor. Nu includ Cabinetul Văcăroiu, unul stabil, dar foarte slab, afectat de cele mai mari manifestații sindicale de după 1989, salvat poate doar de inițiativa Pactului de la Snagov, prin care Ion Iliescu a propus, în 1995, sub egida Academiei Române, consensul politic al aderării euro-atlantice; de asemenea, nici cabinetele Ciorbea, Radu Vasile, Isărescu, toate ale PNȚCD și aliaților săi, nu se pot lăuda decât cu evitarea incapacității de plată și întărirea alianței cu SUA prin deschiderea spațiului aerian al României. În fine, evit să includ aici și Cabinetele conduse de Sorin Grindeanu, Mihai Tudose sau Viorica Dăncilă, întrucât în pofida unor succese incontestabile, au fost supuse unei permanente serii de atacuri, unei instrumentalizări tehnologizate a urii, cum anterior nu se mai întâmplase.

 

Ambele prăbușiri - ale CDR2000 și ale PD - s-au produs pe fondul crizei economice și ale efectelor sale. Ele nu au avut considerente ideologice, ci au măsurat eșecul gestionării puterii, al comunicării defectuoase, dar mai ales al aroganței.

 

Iar istoria pare să se repete. Cu 3 actori:

 

PNL-USRPLUS în declin: sunt percepute la oarecare egalitate în greutatea lor ca partide de guvernare, prin prezența mediatică: conform sondajului Sociopol realizat înainte de începerea protestelor, PNL se menține la 26%, aproape cât a obținut în alegeri, USRPLUS pierde 3 procente față de luna decembrie, de la 20% la 17%. Ambele partide au propriile „pietre de moară” în ceea ce privește evoluția electorală: PNL suferă de scăderea extrem de bruscă a „locomotivei” Klaus Iohannis (de la 66% în alegerile din 2019, la circa 26% încredere în sondaje recente), precum și de comunicarea slabă a premierului Cîțu (iată cât de bine joacă Ludovic Orban meciul pentru Congresul planificat în acest an, mai ales bazându-se pe greii din fiefurile precum Ilfov, Prahova, Mehedinți, în opoziție cu tardiva „mișcare ardeleană”, al cărei lideri cu oarece forță sunt astăzi europarlamentari - Blaga, Hava, Falcă - deci mult mai puțin conectați la jocurile locale); liderii USR (Barna și Cioloș, viitori adversari în Congresul propriu se conservă, însă miniștrii lor, în frunte cu Vlad Voiculescu, țin zilnic agenda gafelor și scandalurilor). Ambele partide menționate pierd viteză , dar totuși sunt condamnate să continue acest dureros drum împreună: Klaus Iohannis nu își permite să aducă PSD la guvernare, deși ar fi fost de la început singura variantă rezonabilă și corectă, atât în spiritul Constituției, cât și ținând cont de istoria reliefată mai sus; PNL nu își permite să elimine USR de la guvernare, costurile politice, de imagine, dar mai ales strategice ale unui Cabinet minoritar fiind uriașe. USR ar ieși, poate, din Guvern, realizând că fiecare zi înseamnă o confirmare a propriilor neputințe politice și incapacități administrative, însă are deja lideri dedulciți la avantajele puterii, și probabil și alte comandamente care îi impun păstrarea acestei agonii.

 

PSD în creștere: aflat în opoziție în Parlament, dar bine consolidat în teritoriu, crește lent, dar sigur, având deja, în același sondaj, 35%. Iar creștere va continua organic, natural, din cel puțin 3 motive: problemele guvernării, soluțiile propuse din opoziție, dar și, sau mai ales, pentru că Marcel Ciolacu nu poate fi demonizat precum Liviu Dragnea. O altă sursă majoră de oxigen pentru PSD este situația Capitalei: în 6 luni, cel mai pretențios și volatil electorat, cel al Bucureștiului, poate face o evaluare a actualei administrații locale, prin comparație cu cea anterioară. Iar aici, nu doar că stoparea tuturor proiectelor este vizibilă - ședințele Consiliului General au 7-8 puncte pe ordinea de zi, majoritatea legate de ONG-urile prietene - dar senatorul Gabriela Firea este și cea mai prezentă voce publică din partea social-democraților. Dacă mai adăugăm și firmele, oamenii, domeniile aflate în directă legătură cu activitatea PMB, care suferă din pricina blocajelor instituționale, inclusiv la nivelul sectoarelor administrate de „liberali” sau useriști, identificăm cauzele creșterii PSD și în București, fenomen rar întâlnit, la doar 6 luni de la alegeri.

 

Pandemia (sau mai bine zis gestionarea ei): aceasta este chestiunea care a accelerat tendințele până la o viteză nemaiîntâlnită. În pofida inerției fenomenelor sociale, stresul și isteria provocate de informațiile privind criza sanitară au grăbit impactul comunicării deficitare și al scandalurilor din arcul guvernamental: oamenii nu  au uitat nici că acum un an, în așteptarea anticipatelor, pandemia era „o gripă ușoară”, nici că în toamnă-iarnă totul era sigur pentru locale și parlamentare, ori că în plin lockdown, preocuparea principală a fost vopsirea mașinilor de poliție în culorile partidului aflat la guvernare; problema măștilor neconforme, a achizițiilor suspecte de echipamente, zămislirea acestui guvern, contradicțiile și acuzațiile reciproce din sânul coaliției, bâlbele zilnice privind numiri în funcții sau doar situația îmbolnăvirilor au creat în societate impresia de improvizație și impostură. Astfel, efectele crizei sanitare au devenit mult mai adânci, dobândind o dimensiune politică însemnată.

 

Iată de ce, în lumina acestei scurte recapitulări, devine evident faptul că protestele din ultima săptămână conțin - iar asta se vede tocmai din absența unor revendicări unitare, coerente - o mulțime de curente din societate, reflecție a problemelor economice, umane, personale, consolidate și agravate de frustrarea provocată de agresivitatea comunicării restricțiilor, încălcate imediat tocmai de cei care le-au impus. Iar la acest moment, nu există vreun indiciu sau speranță că aceste curente se vor ameliora. Ba dimpotrivă!

 

 

 

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR
ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.