Premium
Una dintre cele mai inteligente mutări pe care am văzut-o în tabăra celor care se opun Referendumului pentru Căsătorie a făcut-o, săptămânile trecute, judecătorul Cristi Danileț. Pe scurt, domnul Danileț face o mutare de jucător de șah experimentat (sau cel puțin de nivel mediu) – sacrifică Nebunul pentru a captura Regina oponentului (de idei).
„Acest referendum nu privește familia: el nu redefinește familia, așa cum titrează presa, ci precizează (nici măcar nu modifică) un cuvânt dintr-un alineat al unui articol din Constituție - este vorba de art. 48 alin. (1) - care se referă la CĂSĂTORIE.” – scrie domnul Danileț. Prin această mișcare, domnia sa sacrifică una dintre principalele linii de atac ale taberei care s-a opus organizării democratice a Referendumului pentru Căsătorie.
Domnul Danileț întărește idee reluând, chiar, la un alt punct al aceluiași text ceea ce spun iar și iar și susținătorii Referendumului, de trei ani de zile: „Viața de familie este reglementată la un alt articol din Constituție - art. 26 alin. (1) - care NU ESTE SUPUS MODIFICĂRII. În baza acestuia și a reglementărilor interne și externe, FAMILIA este de mai multe feluri în România și pretutindeni: familia legitimă, concubinajul (indiferent de sexul partenerilor), familia monoparentală, familia adoptatoare, familia extinsă, familia substitutivă, familia separată etc. Așadar, familia nu are la bază doar căsătoria dar, evident, prin căsătorie se naște o familie.”
Prin urmare, toate fake news-urile despre Referendumul care redefinește familia, discriminează familia monoparentală, discriminează mamele singure care merg la mall, impune o „taxă pe celibat” sunt numite ca atare: fake news-uri, adică minciuni sfruntate și prostii colosale. Tot ceea ce au spus, chiar zilele acestea, în parlament Vlad Alexandrescu și Florina Prisadă, tot ceea ce au scris, în atâtea sute de articole, și acum, și de-a lungul celor aproape trei ani, platformele mass-media anti-Referendum este aruncat, dintr-o mișcare, la coș. Numesc această mișcare „sacrificiul nebunului propriu”.
Domnul Danileț trece, apoi, la noua linie de atac – în fapt, o veche linie de atac – pe care își canalizează ofensiva. Linia este simplă: Referendumul pentru Căsătorie este inutil, iar Referendumul, dacă va avea succes, nu va produce nici un efect juridic în România. Argumentul principal al domniei sale pentru această linie de atac este acesta: „Constituția noastră, în actuala formulare, nu acordă dreptul de a se căsători persoanelor de același sex.”
În fapt, Referendumul are ca obiect modificarea unei singure propoziții, de fapt, a unui singur cuvânt din Constituție: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi” ar fi înlocuită cu sintagma „pe uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie”. Clarificarea are ca obiect nu doar sexul, ci și numărul soților – deoarece am văzut că în alte părți există deja tendința legalizării unor parteneriate civile poliamoroase (în țări precum Brazilia, Belgia sau Olanda) și chiar un lobby incipient pentru legalizarea de facto a poligamiei.
De ce această inițiativă nu e inutilă este simplu de demonstrat. În vreme ce Codul Civil (unde Căsătoria este definită drept uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie) poate să fie modificat sub presiunile lobby-ului LGBTQ exercitat pe direcția juridică – așa cum s-a întâmplat, nu de mult, în Franța –, Constituția nu poate să fie modificată decât prin consultarea poporului. Codul Civil poate să fie oricând schimbat în Parlament, prin votul politicienilor, în sensul instituirii căsătoriei persoanelor de același sex, fără ca cetățenii să fie întrebați (de vreme ce votul îl dă doar Parlamentul). În schimb, dacă definiția Căsătoriei bărbat-femeie capătă rang constituțional, chiar dacă se va face vreodată o majoritate parlamentară favorabilă modificării conținutului instituției Căsătoriei – fie în privința sexului, fie a numărului partenerilor –, această majoritate nu va putea modifica legea; pentru simplul motiv că ar fi neconstituțional. Pentru a modifica legea, ar trebui modificată, întâi, Constituția, prin chemarea populației la un referendum de validare. Prin urmare, conținutul Căsătoriei va putea fi modificat (fie în privința sexului, fie a numărului partenerilor) doar când și dacă cetățenii vor fi de acord.
Așadar, domnul Danileț nu face decât să arunce pe piață un nou fake news – însă unul care are, aparent, o credibilitate sporită. De ce? Deoarece domnia sa pornește prin a spune un adevăr: Referendumul nu are ca obiect redefinirea familiei. Mai mult, un adevăr care îi lasă în offside pe majoritatea oponenților Referendumului: cele mai multe dintre temele lor de atac de până acum, inclusiv cele folosite săptămâna aceasta în Parlament, au fost false. Pentru a întări și mai mult credibilitatea acestei (false) linii de atac, dl Danileț își pune la bătaie și reputația domniei sale de judecător, specialist în drept și fost membru al CSM. Numesc această mișcare „capturarea reginei oponentului”.
Mișcarea domnului judecător Danileț are însă două puncte slabe. Primul e aceea că ceea ce susține domnia sa este tot un fake news – vedeți demonstrația de mai sus. Al doilea este acela că orice cititor inteligent își va pune întrebarea: dacă m-am păcălit o dată cu prima serie de fake news-uri (despre redefinirea familiei, discriminarea mamelor singure, etc), de ce ar trebui să mușc și a doua oară din același soi de momeală? Și cred că, făcând această mișcare, dl Danileț privește către cititorii săi de pe un piedestal foarte înalt, care se ridică sus, sus de tot, deasupra norilor. Și își privește cititorii de la acea înălțime amețitoare a importanței și poziției domniei sale ca pe niște oameni naivi – sau, și mai bine, ca pe niște pioni într-un joc de șah.
P.S. Adresez, și cu această ocazie, trei întrebări dlui Danileț: 1. De ce își consumă cineva atâta timp și atâta energie, de ce își consumă cineva ore și ore din viață scriind și comentând pe tot soiul de wall-uri de Facebook (unde ne-am întâlnit, nu o dată) pentru a se lupta cu ceva care este irelevant și inutil? 2. Presupunând că mișcarea aceasta își atinge scopul și va demobiliza niște sute sau niște mii de oameni să iasă și să voteze, ce valoare morală are o victorie bazată pe o minciună – când tu pretinzi că ești apărătorul adevărului? 3. De ce își riscă dl Danileț întreaga reputație, de ce își asumă riscul să se compromită definitiv, pe termen mediu și lung – și de ce pentru această temă, și nu pentru altă temă? De ce ține, altfel, cu orice preț ca acest Referendum să nu treacă, iar Constituția României să nu fie modificată – pentru ca mâine sau poimâine Codul Civil să fie modificat în orice sens vor dori progresiștii, printr-un simplu vot în Parlament (cum vedem că s-a întâmplat deja în alte țări)?
Dl Danileț nu poate invoca drept argument decizia Curții Constituționale prin care CCR a dat inițiativei cetățenești aviz de constituționalitate favorabil și a statuat semnificația termenului „soți” în sensul de „bărbat” și „femeie”, deoarece: a. Jurisprudența CCR nu este definitivă, am văzut că CCR și-a schimbat jurisprudențele și în trecut, prin urmare și le poate schimba și în viitor; b. CCR nu a făcut decât să constate că, față de înțelesul originar al noțiunii de „soți”, inițiativa cetățenească se limitează la a clarifica semnificația inițială și nu suprimă, așadar, vreun drept deja existent în Constituție; dar asta nu înseamnă că CCR a trasat, totodată, în avans o limitare permanentă asupra înțelesului care ar putea fi dat de Parlament sau de CCR noțiunii de „soți” în viitor; c. decizia CCR nu este, așadar, decât un aviz favorabil dat unei inițiative cetățenești, ea nu echivalează în nici un fel cu interdicția unei extinderi a acestei noțiuni în viitor – fie în privința sexului, fie în privința numărului partenerilor.
