Premium
Vremurile în care Ilie Bolojan conducea din inerţie, doar în virtutea legendei de competenţă asociată numelui său, filiala judeţeană a PNL din Bihor par să fi apus.
După doi ani de miere acordaţi, pe încredere, de către primarii PNL din judeţ, se pare că aceştia s-au săturat sa fie figuranţi în filmul în care doar imaginea liderului contează. În baza legendei de competenţă amintite, primarii au inghiţit vreme de 2 ani, nu de puţine ori cu noduri în stomac şi cu găuri în bugetele locale, toate ordinele executive venite de la judeţ, mascate elegant şi pur propagandistic în conceptul de „protocol de colaborare”. În fapt, aceste protocoale presupun, cele mai multe (aşa cum a arătat recent şi o Decizie a Curţii de Apel Alba), transferul unor atribuţii costisitoare dinspre Consiliul Judeţean către primăriile din judeţ, însă fără sumele de bani necesare implementării măsurilor din protocoale.
Acestor nemulţumiri „mărunte” li s-au adăugat unele mai mari, cu ocazia alocării fondurilor din Programul „Anghel Saligny”, program din care Consiliul Judeţean Bihor şi Primăria Oradea au cules cele mai generoase alocări. Acest fapt a produs o mare nemulţumire primarilor PNL din judeţ, suficient de mare încât, la ultima şedinţă a organizaţiei judeţene a partidului, aceştia să izbucnească destul de violent la adresa lui Bolojan.
Sursele noastre din partid relatează că intervenţia unui primar din zona Beiuşului a fost pe cât de neaşteptată pe atât de contondentă la adresa lui Bolojan, fapt nemaîntâlnit în cadrul organizaţiei. Spiritele au fost calmate cu greu de explicaţii spuse în şoaptă, algoritmul informatic de alocare fiind desemnat ca fiind cel vinovat de alocarea acestor fonduri, în care unii au fost perdanţi iar alţii mari câştigători.
Dacă la Oradea a condus Consiliul Local cu mâna de fier în mănuşă de catifea, toată lumea apropiată beneficiind de pe urma bunei imagini create în jurul numelui primarului, se pare că, din poziţia de preşedinte al Consiliului Judeţean lucrurile nu par a mai fi atât de simple. Ilie Bolojan, recunoscut în mediul politic local pentru incapacitatea de a negocia în beneficiul tuturor părţilor, riscă, mult mai repede decât s-ar fi putut crede, să îşi arate limitele capacităţilor politico-administrative şi în plan local. Aceste limite par a fi și cauza pentru care a fost, mai mereu, doar o propunere de „onoare” în diverse funcţii politice la nivel înalt, dar neconcretizate niciodată.
