Alfred - Robert SIMONIS
Presedinte interimar al Camerei Deputaţilor
Am formulat luni, 27 noiembrie, o plângere prealabilă pe care am trimis-o Biroului Permanent al Camerei Deputaților. Nu spun că am înregistrat-o pentru că domnul Simonis și-a luat Camera pe persoană fizică și a refuzat să-mi trimită numărul de înregistrare. Deși legea îl obligă.
Am solicitat:
A. Anularea:
1. DECIZIEI nr. 9 din 15 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531/15 iunie 2023, prin care ”domnul deputat ALFRED-ROBERT SIMONIS, vicepreședinte al Camerei Deputaţilor, asigură interimatul funcției de președinte al Camerei” Deputaţilor, începând cu data prezentei decizii.”
2. DECIZIEI nr. 15 din 4 septembrie 2023, privind asigurarea interimatului funcției de președinte al Camerei Deputaților de către domnul deputat ALFRED-ROBERT SIMONIS.
B.
Alegerea constituțională a președintelui Camerei Deputaților.
Pentru că, în legislația actuală, Constituție, Statutul parlamentarilor, Regulamentul Camerei Deputaților, inclusiv deciziile CCR, nu se prevede interimatul funcției de președinte al Camerei Deputaților.
Din punctul meu de vedere deciziile menționate mai sus sunt expresia fraudei la lege.
Potrivit art. 35 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările și completările ulterioare, vicepreşedinţii conduc activitatea Biroului permanent şi a plenului Camerei Deputaţilor la solicitarea preşedintelui sau, în absenţa acestuia, prin decizie a preşedintelui Camerei Deputaţilor.
Articolul 35
(1) Vicepreședinții îndeplinesc atribuțiile stabilite de Biroul permanent sau încredințate de președintele Camerei Deputaților.
(2) Vicepreședinții conduc activitatea Biroului permanent și a plenului Camerei Deputaților, la solicitarea președintelui sau, în absența acestuia, prin decizie a președintelui Camerei Deputaților.
(3) În perioada în care președintele Camerei Deputaților asigură interimatul funcției de Președinte al României, atribuțiile președintelui Camerei Deputaților se exercită de unul dintre vicepreședinți, desemnat de președintele Camerei Deputaților.”
Din textele constituționale rezultă că președintele Camerei Deputaților/Senatului are un statut juridic distinct de statutul celorlalți membri ai Biroului permanent. Președintele Camerei Deputaților/Senatului este membru de drept al Biroului permanent, ceea ce rezultă în mod limpede din textul Constituției, iar una dintre consecințe este alegerea lui înainte de constituirea Biroului permanent prin alegerea celorlalți membri. Spre deosebire de ceilalți membri ai Biroului permanent, care sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni, președintele Camerei Deputaților/Senatului este ales la începutul legislaturii, pe durata mandatului acestei Camere. Președintele Camerei Deputaților/Senatului, în exercitarea funcției, este neutru din punct de vedere politic, întrucât nu reprezintă poziția politică și interesele unui partid politic, ci reprezintă Camera Deputaților/Senatul în integralitatea sa.
Președintele Camerei Deputaților, între alte atribuții ce decurg din calitatea sa de membru al Biroului permanent, reprezintă Camera și interesele ei, inclusiv pe plan internațional, o convoacă în sesiuni ordinare sau extraordinare, prezidează lucrările în plen, acordă cuvântul, moderează discuțiile, sintetizează problemele supuse dezbaterii, asigură menținerea ordinii în timpul dezbaterilor și respectarea Regulamentului, proclamă rezultatul votului și prezidează lucrările Biroului permanent.
Deosebit de aceste atribuții, președintele Camerei Deputaților îndeplinește unele competențe de ordin constituțional și legal, dintre care, în soluționarea prezentei cauze, Curtea le menționează pe următoarele: este consultat, alături de președintele Senatului, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, de către Președintele României la dizolvarea Parlamentului; poate sesiza Curtea Constituțională în condițiile prevăzute de art. 146 lit. a), b), c) și e) din Constituție; participă la consultările politice organizate de Președintele României; primește sau participă la depunerea jurământului de către unele persoane cu funcții de demnitate publică.
Curtea reține că art. 35 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților folosește două noțiuni privind președintele Camerei Deputaților. Astfel, Biroul permanent, organ colegial, fixează, prin vot, atribuțiile fiecărui vicepreședinte dintre cele care țin de sfera sa de competență, în timp ce distincte, respectiv atribuții „stabilite“ de Biroul permanent și atribuții „încredințate“ de președintele Camerei Deputaților, organ unipersonal, printr-un acord de voință, încredințează vicepreședintelui unele/toate atribuțiile sale. Noțiunea de a „încredința“ are sensul de a da ceva în grija, în seama sau în păstrarea cuiva demn de încredere. Întrucât în dreptul public se aplică principiul delegata potestas non delegatur [Decizia nr. 26 din 16 ianuarie 2019, paragraful 165], rezultă că atribuțiile încredințate nu pot fi delegate cu caracter permanent pentru că aceasta ar însemna un transfer de competență, ceea ce este inadmisibil. De aceea, sensul textului analizat nu poate fi decât acela că delegarea atribuțiilor către vicepreședintele Camerei Deputaților poate avea numai caracter temporar în funcție de constrângerile pe care le implică chiar caracterul unipersonal al autorității care le încredințează.
În aceste condiții, vicepreședintele acționează în numele și pe seama președintelui Camerei Deputaților, așadar, în reprezentarea acestuia, iar actele îndeplinite se socotesc a fi realizate chiar de titularul originar din punctul de vedere al normelor atributive de competență, respectiv președintele Camerei Deputaților.
… dispozițiile art. 35 alin. (1)-(3) din Regulamentul Camerei Deputaților, conform cărora președintele Camerei Deputaților poate delega toate atribuțiile sale, inclusiv pe cele constituționale, vicepreședintelui Camerei, în acest mod vicepreședintele înlocuitor dobândind competențe constituționale, contravin prevederilor art. 64 alin. (1) și (2), art. 66 alin. (3), art. 89 alin. (1), art. 98 alin. (1) și art. 146 lit. a), b), c) și e) din Constituție, din moment ce atribuțiile prevăzute în textele constituționale antereferite pot fi exercitate numai de cel ales prin votul Camerei, respectiv de președintele Camerei Deputaților.
Potrivit art. 64 alin. (2) din Constituție, președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Astfel, aceștia sunt aleși pentru îndeplinirea unui mandat al cărui conținut îl constituie realizarea atribuțiilor prevăzute în sarcina lor de Constituție și Regulament. Constituția prevede expres la art. 66 alin. (3), art. 89 alin. (1), art. 98 alin. (1) și art. 146 lit. a), b), c) și e) atribuțiile președinților celor două Camere ale Parlamentului.Art. 34 din Regulamentul Camerei Deputaților stabilește atribuțiile președintelui Camerei prin care acesta asigură funcționarea Camerei pe întreaga durată a existenței acesteia, reprezintă Camera Deputaților în relațiile cu autoritățile publice centrale și locale, cu alte persoane juridice române și cu cetățenii și sesizează Curtea Constituțională, în condițiile prevăzute la art. 146 lit. a), b), c) și e) din Constituția României, republicată.Potrivit art. 34 din Regulamentul Camerei Deputaților:
Articolul 34 Președintele Camerei Deputaților are următoarele atribuții:
a) convoacă deputații în sesiuni ordinare sau extraordinare, conform prevederilor prezentului regulament;
b) conduce lucrările plenului Camerei Deputaților, asistat obligatoriu de 2 secretari, și asigură menținerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum și respectarea prevederilor prezentului regulament;
c) acordă cuvântul, moderează discuțiile, sintetizează problemele puse în dezbatere, stabilește ordinea votării, precizează semnificația votului și anunță rezultatul acestuia;
d) conduce lucrările ședințelor Biroului permanent;
e) sesizează Curtea Constituțională în condițiile prevăzute la art. 146 lit. a), b), c) și e) din Constituția României, republicată;
f) asigură trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de legi adoptate sau respinse de Camera Deputaților ori, după caz, Președintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele legale;
g) îndeplinește atribuțiile care îi revin în privința examinării parlamentare a proiectelor de acte legislative și a proiectelor de acte fără caracter legislativ ale Uniunii Europene, precum și a altor documente din domeniul afacerilor europene, potrivit prezentului regulament;
h) efectuează deplasări în țară ca reprezentant al Camerei Deputaților în relațiile cu autoritățile publice centrale și locale, cu alte persoane juridice române și cu cetățenii;i) reprezintă Camera Deputaților în relațiile externe pe toată durata mandatului său;
j) prezintă rapoarte justificative, anual, în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaților asupra utilizării fondului Președintelui;
k) poate dispune secretarului general efectuarea de controale ale activității serviciilor Camerei Deputaților;
l) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de prezentul regulament, precum și însărcinările date de plenul Camerei Deputaților.
Astfel, funcția de președinte al Camerei Deputaților are o importanță constituțională deosebită, dată de complexitatea și de rolul său de autoritate prevăzută în Constituție la titlul III.
Președintele Camerei Deputaților se alege pe durata mandatului Camerei, iar ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni. Această distincție subliniază necesitatea asigurării permanenței funcției de președinte al Camerei. Acesta este ales de majoritatea deputaților prezenți [a se vedea art. 22 alin. (2) din Regulament], în timp ce alegerea vicepreședinților, a secretarilor și a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora, potrivit configurației politice a Camerei Deputaților și negocierii liderilor grupurilor parlamentare [a se vedea art. 24 alin. (1) din Regulament].
Prin urmare, președintele Camerei Deputaților, având în vedere majoritatea necesară alegerii sale, reprezintă Camera, în ansamblul ei, atât în relațiile cu alte autorități, asigurând legătura cu puterea executivă, cât și pe plan extern, cu parlamentele altor state. Acestea sunt aspectele care fac distincția între instituția președintelui Camerei Deputaților și ceilalți membri ai acesteia.
Potrivit art. 35 alin. (1) și (2) din Regulament, președintele Camerei Deputaților poate încredința, delega atribuțiile sale unuia dintre vicepreședinți, fără ca textul să distingă între atribuțiile legate de asigurarea funcționării Camerei și cele rezervate de Constituție, în mod limitativ și expres, pentrupreședintele acesteia. Astfel, în situația în care președintele Camerei deleagă toate atribuțiile sale, inclusiv pe cele constituționale, practic, vicepreședintele înlocuitor dobândește competențe constituționale. Mai mult, vicepreședintele are inclusiv dreptul de a invalida deciziile președintelui Camerei ori de a acționa contrar dorinței acestuia. De aceea nu se poate admite delegarea tuturor atribuțiilor președintelui Camerei decât atunci când acesta asigură interimatul funcției de Președinte al României, însă chiar și în acest caz, desemnarea vicepreședintelui care să îndeplinească atribuțiile președintelui Camerei, inclusiv pe cele constituționale, ar trebui să se facă în temeiul unui vot acordat de plenul Camerei, iar nu pe baza deciziei subiective a președintelui acesteia. Pe de altă parte, rolul vicepreședinților este de a acorda sprijin în exercitarea atribuțiilor de către președintele Camerei, de a asigura continuitatea conducerii funcționale a Camerei, prin îndeplinirea unor sarcini nominalizate de către Biroul permanent.
De aceea, atribuțiile constituționale ale președintelui Camerei Deputaților nu pot fi exercitate decât intuitu personae, fără ca acesta să le poată încredința altei persoane, întrucât este ales prin votul majorității deputaților prezenți, iar nu prin negociere politică. O delegare a acestor atribuții ar trebui realizată doar cu acordul celor care l-au ales, respectiv cu acordul plenului Camerei Deputaților.
Singura ipoteză în care o persoană poate să îndeplinească funcția de președinte al Camerei, fără a fi ales, este când lucrările Camerei sunt conduse de decanul de vârstă, între momentul întrunirii Camerelor și cel al alegerii președintelui. Chiar și în această situație activitatea sa se reduce la procedura de formare a grupurilor parlamentare, de alegere a comisiei de validare a mandatelor, de validare a cel puțin două treimi din mandate, în vederea constituirii legale a Camerei și de alegere a președintelui.
(DECIZIA nr. 312 din 20 mai 2019 referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1)-(3) din Regulamentul Camerei Deputaților
PS Tot din punctul meu de vedere, ce a semnat domnul Simonis în calitate de președinte al Camerei Deputaților, cel puțin după 04 septembrie 2023, este lovit de nulitate. Dar poate eu greșesc. Vom vedea ce spune și instanța.
PPS Să admitem, prin absurd, că președintele României este în imposibilitate să-și îndeplinească atribuțiile. Și tot prin absurd, să admitem că președintele Senatului este tot în imposibilitate. Cine ar trebui să ajungă președinte interimar?! Președintele Camerei... Care președinte, cel care nu există?! Un vicepreședinte poate ajunge președintele României, chiar și interimar?!
Comentează