Tănase Stamule explică situația universităților românești din clasamentul Shanghai

Tănase Stamule explică situația universităților românești din clasamentul Shanghai

Vezi și: Situația învățământului românesc: Nicio universitate din România nu mai face parte din Clasamentul Academic Ranking of World Universities

1. S-a publicat clasamentul Shanghai si nu mai suntem cu nicio universitate în top 1000

2. De 2 ani ni s-a comunicat ca doar articolele din Q1 si Q2 vor mai fi luate în considerare in rankingurile internaționale

3. În România nu prea există reviste in Q1 si Q2 ceea ce ne vulnerabilizează mult pe piața internațională a cercetării.

4. Am cerut ultimilor miniștri ai cercetării să facă un program special pentru revistele autohtone pe model lituanian dar aparatul din minister nu a înțeles nevoia. Nu poți crește reviste pentru a le duce in Q1 sau Q2 fără bugete consistente.

5. Fiindcă Lituania a avut un program național de câteva zeci de milioane de Euro, împreuna cu editura Taylor Francis de a-și crește vreo 20 de reviste în Q1 și Q2, ne plimbăm cu toții pe la ei ca să vedem minunea și să publicăm acolo.

6. In legea educației ministrul introdusese un articol prin care universitățile puteau premia cercetătorii ce scriu in Q1 si Q2 în afara grilei de salarizare. Acest articol a fost eliminat de colegii din coaliție la senat.

7. Astăzi îi poți oferi unui cercetător maxim 30% din salariu în plus dacă scrie articole bune. Asta înseamnă pentru un profesor plin maxim vreo 5-6000 Euro pe an. Această sumă este total insuficientă pentru efortul depus, datele necesare a fi cumpărate pentru a face o analiză de calitate sau finanțarea echipei de cercetare.

8. Marile universități ar avea bani să plătească și 5000 Euro pe fiecare articol publicat in Q1 dar legislația nu le permite.

9. O altă problemă este relația cu cei de la Curtea de Conturi. Dacă tu ca universitate finanțezi cu 10000 de Euro un proiect de cercetare care are ca obiectiv un articol Q1 și articolul nu se publică în anul finanțării fiindcă e o coadă de 2-3 ani la revistă, riști să ți se spună că a fost cheltuială ilegală și că ordonatorul de credite se face vinovat.

10. Dacă nu rezolvăm problemele legislative care îngrădesc plata cercetătorilor nu vom mai fi niciodată in top 1000. În România încep să fie resurse pentru a finanța cercetarea însă nu există încredere între actorii statali ca acei bani vor ajunge unde trebuie.