Theresa May și Brexitul bine temperat

Imediat după ce David Cameron și-a anunțat retragerea din funcția de prim ministru Marii Britanii în favoarea Theresei May, acesta a fredonat în lavaliera uitată deschidă cântecel vesel.

Cu siguranță eliberarea de responsabilitate este resimțită de Cameron ca o ușurare. Dar mai este un amănunt: May este de fapt un tip de politician mai degrabă asemănător cu Cameron decât cu radicalul anti-european Nigel Farage.

Deși eurosceptică, May s-a poziționat anti-Brexit în timpul referendumului cedând presiunilor partidului. Cameron, deși personal a susținut mereu rămânerea în UE, a cedat presiunilor partidului și a organizat referendumul care a dus Brexit. Ambii nu se încurcă prea tare în principi dacă interesele politice o cer. Ceea ce, în cazul de față, este un lucru bun. Nu există principii simple care să scoată Marea Britanie din situați în care se află ci doar decizii temporare care să ducă ușor-ușor spre o rezolvare.

Ceea ce ne sugerează și direcția în care ar putea evolua lucrurile. Singura soluție fezabilă acum, în lipsa unui efort extraordinar al UE de a acomoda rapid pretențiile britanice, pare a fi un acord de apartenență la Piața Comună („soluția norvegiană”). Acesta se poate negocia rapid, căci forma de bază există deja. În plus, UE nu ar avea de ce să obiecteze.

Problema este că una asemenea aranjament mențin elibera circulație a imigranților, supremația legii UE în unele domenii și obligă Marea Britanie să contribuie la bugetul UE. Altfel spus, nu își mai ia nimeni țara înapoi. Există și posibilitatea unei decizii de a accepta soluția norvegiană ca un aranjament tranzitoriu, urmând ca în 5-6-7 ani să ne negocieze în liniște un eventual statut special al Marii Britanii în relația cu UE. Dacă adăugăm negocierile pentru apartenența la Piața Comună (care pot dura până la doi ani), vorbim de aproape un deceniu până la finalizarea Brexitului. Însă multe se schimbă într-un deceniu. O parte din populația euro-sceptică se va stinge pe cale naturală iar noile cohorte de nemulțumiți nu vor mai putea da vina pe UE la fel de ușor. Un nou referendum la finalul acestei perioade ar putea avea efecte foarte diferite.

Între timp, UE își va putea vedea în liniște de proiectele de integrare și își va putea căuta identitatea fără să mai aibă nevoie de acceptul celui mai „mofturos” dintre membri.