Totul pentru Unirea din 2018

Marţi, 2 august, am avut onoarea să întâmpin, la Parlamentul României, nu mai puţin de 93 de elevi, studenţi şi profesori din Basarabia. Disuţiile m-au emoţionat peste măsura, ca de altfel de fiecare data când mă întâlnesc cu fraţii nostri întru românism. Şi acum, m-a, convins că flacăra patriotismului arde neclintit în sufletele intelectualilor basarabeni şi speranţa unirii în veci cu Ţara Mamă, reîntregirea Neamului sunt dorinţe fierbinţi şi iar speranţa este departe de apune. De această data, acum, când se apropie centenarul Marii Uniri, trebuie să luptăm ca acest ideal secular să redevină realitatea pe care ne-o dorim cu toţii, de la primul la ultimul român. Mesajele noastre politice şi diplomatice ar trebui să se canalizeze numai către această perspectivă de reparaţie istorică pe care noi şi fraţii basarabeni o merităm din plin. Demersurile noastre trebuie să îi convingă pe aliaţii nostri din NATO şi de peste Ocean că o Românie puternică, reîntregită nu reprezintă decât un flanc estic mult mai întărit, şi o oază de mare stabilitate în zonă, mai ales după eliminarea ameninţării transnistrene, problemă pe care numai organismele international abilitate o pot tranşa cu echilibru şi înţelepciune.

Pentru prima data, după spulberarea bolşevismului criminal (acum a reînviat sub denumirea de multiculturalism progresist), noi toţi, de la talpa Ţării până la Preşedinţie şi Diaspora, purtători mândri ai conştiinţei naţionale, trebuie să orientăm toate eforturile către implinirea acestui mare deziderat national. România fără Basarabia nu este întreagă, iar Basarabia fără România nu este decât un copil orfan, singur pe Pământ. Împreună, însă, vom redeveni mai mult decât am fost, vom fi un exemplu al democraţiei prospere pentru care lucrăm cu toţii. Toate ar trebui lăsate la o parte şi, într-o singură mare Răsuflare să doborâm nedreapta granită roşie şi Chişinăul să redevină mândru oraş românesc unde tricolorul cu stema reală să fluture eroic în bătaia vântului libertăţii.