Premium
Poate sună ciudat, dar în ultimele luni, de când a părăsit Dealul Cotrocenilor, am ajuns să-l apreciez pe Traian Băsescu. După o foarte plăcută şi reconfortantă (pentru caracterul salubru al spaţiului public din ţara noastră) perioadă în care a tăcut, fostul preşedinte s-a apucat de debitat prostii populiste la foc automat. Dacă ăsta e Traian Băsescu fără chingile funcţiei prezidenţiale, încep să admir stăpânirea de sine de care a dat dovadă timp de 10 ani. Derapajele de limbaj atât de cunoscute sunt, de fapt, mici erori în comparaţie cu potenţialul debit de afirmaţii generatoare de perplexităţi.
Cea mai recentă prezenţă a fostului preşedinte într-un studio TV, duminică seara, la B1, se înscrie cu un nefericit succes la categoria „gura bate fundul”. Trec peste afirmaţiile despre Elena Udrea – posibil primar general al Capitalei, de parcă am fi o naţie de masochişti. Alte explicaţii sunt cele care ar putea sau chiar ar trebui să le atragă atenţia procurorilor.
Redau mai jos un fragment din dialogul fostului şef de stat cu Silviu Mănăstire (video la final):
Silviu Mănăstire: „În cei 10 ani de mandat, aţi auzit, prin prisma funcţiei sau din zona politică, lucruri, matrapazlâcuri făcute la Primăria Generală sau lucruri reprobabile întâmplându-se în mandatele astea ale lui Sorin Oprescu?”
Traian Băsescu: „Vă asigur că în 10 ani nu-mi aduc aminte, ca să nu fac vreo exagerare, dar nu-mi aduc aminte ca în 10 ani să fi primit o singură sesizare legată de ilegalităţi comise de Sorin Oprescu. O singură sesizare nu-mi aduc aminte să fi primit. Eu vă mai spun un lucru. De regulă, când primeam astfel de sesizări, nu mă limitam să le bag în sertar, să spun 'Lasă că ştiu eu despre ăla'. De regulă, într-un fel sau altul, îi dădeam un semnal. Ori puneam mâna pe telefon... Dacă era un ministru, îi spuneam: 'Domnule ministru, fii atent că ai probleme în zona asta.' În fond, informările astea au şi rostul de a preveni acte de corupţie. Sau, dacă nu eram la nivelul de relaţie la care să pun mâna pe telefon, măcar public îi dădeam un semnal: 'Atenţie ce faceţi pe la Primăria Capitalei!' Dar nu a fost cazul în ceea ce-l priveşte pe Sorin Oprescu. Timp de 10 ani, nu-mi aduc aminte să fi fost vreo sesizare. Şi Sorin Oprescu nu-i tipul de politician peste care să treci uşor cu vederea. 'A, am văzut o informare, dar am uitat de ea'. Nu, e primarul Capitalei, e al doilea om ca număr de voturi după preşedintele României.
Primul scenariu: Jurnalistul B1 TV întreabă despre informaţii primite „prin prisma funcţiei”, iar Băsescu răspunde referindu-se la „sesizări legate de ilegalităţi”. Sesizările primite „prin prisma funcţiei” vin de la instituţii alte statului din sectorul informaţiilor. În mod normal, după cum explică un specialist în domeniu pentru stiripesurse.ro, preşedintele nu primeşte informaţii despre găinăriile comise de diverşi politicieni, ci doar despre chestiunile din domeniul securităţii naţionale. Să ne amintim însă că şi corupţia a fost inclusă pe lista ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, încă în Strategia Naţională de Apărare din 2010, catalogată ca atare în ultimii ani de şeful SRI şi menţionată mai explicit în Strategia Naţională de Apărare din 2015. Putem considera aşadar că Traian Băsescu, în baza legii 51/1991, a primit de la SRI informaţii despre politicieni corupţi, problema fiind considerată una de siguranţă naţională. Informările de acest fel sunt clasificate ca secrete, potrivit legii 182/2002. În schimb, Băsescu ne spune, relaxat, că în urma unor sesizări de ilegalităţi comise, punea mâna pe telefon şi îi avertiza pe cei în cauză. Care este diferenţa între o asemenea faptă şi cele descrise la articolul 303 Cod Penal (închisoare de la 2 la 7 ani) sau chiar 407 Cod Penal (închisoare de la 7 la 15 ani)?
Al doilea scenariu: Traian Băsescu s-a referit doar la partea a doua a întrebării lui Silviu Mănăstire, cea cu sesizările pe filieră politică cu privire la ilegalităţi comise de şefi de instituţii publice. Poate invoca Traian Băsescu caracterul preventiv al acţiunilor sale („puneam mâna pe telefon (...) îi spuneam”) când, din context, e clar că se referă la ilegalităţi comise? Când anume îi informa pe cei care comiteau ilegalităţile: înainte sau după ce sesiza organele de urmărire penală şi/sau serviciile de informaţii? Poate ar fi cazul să căutăm din nou în Codul Penal, de această dată la complicitate sau tăinuire (Ce noroc, totuşi, că „Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte”!).
Oricare ar fi explicaţia pentru afirmaţiile de-a dreptul uluitoare făcute de fostul preşedinte, doar el poate dezamorsa bomba pe care şi-a plasat-o sub propriile picioare. În rest, dincolo de răul pe care îl poate face prin afirmaţii populiste, Traian Băsescu ar trebui ascultat cu atenţie. După ce ne-a povestit cum împărtăşea informaţii sensibile cu infractori prezumaţi, poate vom avea ocazia să aflăm şi alte aspecte neştiute din trista corolă de minuni a ultimilor 10 ani. Vorba aceea: „Gura păcătosului adevăr grăieşte.”
Mai multe articole de acelaşi autor, pe www.florinpuscas.ro!
