TTIP, o miză mondială majoră ignorată de guvern și (aproape) necunoscută de cetățeni

Prinși în ițele politicii noastre dâmbovițene, pierdem adesea din vedere mizele mari, de stringentă actualitate, la nivel european și mondial, care își fac loc cu greu în dezbaterea publică și politică din România. Aduc, de aceea, în atenție Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (Transatlantic Trade and Investment Partnership, TTIP), un proiect de tratat internațional negociat din iulie 2013 între Uniunea Europeană și SUA, cu potențial impact major inclusiv asupra României și a cetățenilor ei. În mod regretabil, niciun român nu conduce vreunul dintre cele 31 de grupuri de lucru create la nivelul Comisiei Europene pentru negocierea TTIP. Propun cinci măsuri urgente pentru ieșirea României din pasivitate și racordarea ei la aceste tratative cruciale pentru viitoarea configurație transatlantică.

Ce este TTIP, ce își propune, care sunt mizele lui pentru părțile implicate, printre care și România? Obiectivul principal este deschiderea mai puternică a piețelor pe ambele maluri ale Atlanticului, eliminarea barierelor comerciale, tarifare și netarifare, și crearea unei veritabile piețe unice. Sintetic, TTIP urmărește trei mari obiective:

• Facilitarea accesului mai bun al firmelor din UE pe piața americană;
• Reducerea birocrației și armonizarea legislației comerciale între UE și SUA;
• Stabilirea de noi reglementări pentru exporturi, importuri și investiții.

Se consideră că noul acord comercial UE-SUA ar acoperi peste 40% din PIB mondial și ar aduce economiei UE până la 120 miliarde de euro, pe lângă reducerea semnificativă a costurilor suportate de către întreprinderi. În același timp, există semnale ferme că siguranța alimentară și protecția datelor cu caracter personal constituie capitole sensibile de negociere pentru partea europeană, care nu trebuie sacrificate pentru comerțul liber.

Bruxellesul și Washingtonul au stabilit obiectivul ambițios de încheiere a negocierilor până la finele lui 2015. Deși termenul (poate prea optimist) se apropie cu pași repezi și pe majoritatea domeniilor au existat deja negocieri avansate, constatăm că România absentează complet în tratative și că lipsesc pozițiile clare pentru definirea interesului economic național. Niciun român nu conduce vreunul dintre cele 31 de grupuri de lucru create la Comisia Europeană pentru negocierea TTIP.

România trebuie să iasă din pasivitate și să-și dezvolte capacitatea de negociere în cadrul noului tratat comercial. Implicarea proactivă a părții române impune de urgență:

1. Realizarea urgentă a unui studiu privind impactul TTIP asupra economiei românești.
2. Cooperarea directă a Ministerului Economiei cu Ministerul Afacerilor Externe pentru definirea strategiei de participare a României la negocierile UE-SUA.
3. Formularea poziției României cu privire la noile reglementări privind liberalizarea celor două piețe ale achizițiilor publice (cea americană și cea a Uniunii Europene) pentru companiile europene, respectiv americane. Măsuri pentru deschiderea pieței românești a achizițiilor publice prin crearea unei practici care să țină cont de prevederile AAP - Acordul privind achizițiile publice al Organizației Mondiale a Comerțului, în armonie cu TTIP.
4. Promovarea în cadrul negocierilor a avantajelor comparative și competitive ale economiei românești, așa cum reies ele din Strategia Națională de Export, cu accentul pus pe următoarele grupe de produse: autovehicule și componente auto, mașini și echipamente electrice, produse chimice, cereale, gaze petroliere, mobilă și produse din lemn, aluminiu etc.
5. Formularea strategiei pentru atragerea de Investiții Străine Directe, acestea suferind scăderi substanțiale în ultimii ani. Definirea poziției României în problema ISDS (Investor-to-State-Dispute-Settlement/Rezolvarea disputelor Investitor-Stat) din TTIP, având în vedere „istoria” țării noastre legată de contracte mai mult sau mai puțin avantajoase încheiate cu companii străine (de ex. Bechtel) sau privatizări (Rompetrol, OMV Petrom). La nivelul Parlamentului European există rezerve serioase cu privire la unele capitole ale TTIP, precum ISDS, reglementarea serviciilor publice sau proprietatea intelectuală, în care abordările americane diferă substanțial de cele europene.