Premium
Că învăţămîntul e în budă, o ştiam. Azi am primit încă o confirmare a adîncimii abisale a staturilor de cacao, citind declaraţia unei profesoare. "S-au evitat la bacalaureat subiectele legate de poezie, pentru că elevii noștri nu știu să interpreteze poezie", a zis.
Cît de proastă poţi să fii, ca să-ţi recunoşti în acest mod incompetenţa? Şi încă apăsat, cu seninătatea habarnamistei de cursă lungă.
Chiar zilele trecute, am scris despre modul cum profesoarele mele de română, din gimnaziu şi liceu, mi-au cam dat peste cap aplecarea spre literatura română, îndopându-ne cu comentarii indigeste şi păreri de critici literari scorţoşi, ca pe gâşte înainte de tăiere (http://www.stiripesurse.ro/69_960220.html). Noroc că am avut prieteni mai în vârstă, care mi-au îndrumat lecturile, demonstrâdu-mi că literatura noastră nu e mortăciunea care ţi se prezintă în şcoală.
Poezia răscoleşte ceea ce e mai profund uman în noi, e o revelare minunată a sentimentelor şi ideilor. Este revoltător că suferă elevii din cauza unor dascăli nepricepuţi.
Dacă acum se spune că liceenii nu ştiu să interpreteze poezia, nu-i exclus ca în viitorul apropiat să se vină cu o constatare identică despre proze. O să se comenteze la bac, eventual, pozele scriitorilor.
Să mă întorc la profesoara amintită, numele nici nu contează. Cum naiba a ajuns în învăţământ? Cum să predai, când nu ai abilitatea de-a deschide calea tinerilor spre poezie, spre ce are mai profund literatura? Elevii au şi nu au vina lor, dacă n-o pricep. Dar vina principală e a celui de la catedră, neatractiv sau plafonat, când eşecul e în masă. Cu un emiţător hodorogit, n-ai cum să transmiţi mesaje în condiţii de calitate.
Femeia seamănă cu cei care comit crime din prostie sau imprudenţă. Sau cu o vacă, rotundă de fericire şi autosuficienţă că are de păscut. Şi-s sute, dacă nu mii, ca ea, în şcolile din ţară. Netrezindu-le elevilor interesul pentru poezie, asasinează generaţii de potenţiali cititori. Îi privează de-o bucurie extraordinară a vieţii.
