Premium
Săptămâna aceasta domnul Mihnea Motoc, ministrul Apărării Naționale, a anunțat public că, în continuarea demersurilor Statelor Unite de a securiza suplimentar flancul estic al NATO, în România ar putea fi dislocați aproape o mie de militari americani care vor face parte din cele trei brigăzi pe care Statele Unite intenționează să le trimită în Europa din 2017. Anunțul domnului ministru Motoc trebuie analizat și în siajul angajamentului american recent dat publicității privind creșterea la 3,4 miliarde de dolari începând cu anul viitor a bugetului alocat programului ERI (European Reassurance Initiative), prin care s-ar asigura și extinderea prezenței militare NATO în Centrul și Estul Europei. Anunțul Pentagonului și al Casei Albe a venit în perspectiva summitului NATO de la Varșovia din 8-9 iulie anul acesta la care se așteaptă, cel puțin din partea statelor zonei Intermarium – frontiera estică a NATO din care face parte și România- o decizie de creștere a expunerii militare nord-atlantice pe frontul estic și, așa cum își dorește România, chiar de organizare a unei flote NATO la Marea Neagră. Până la deciziile summitului de la Varșovia, administrația Obama și-a făcut binecunoscut planul, arătând că ”venirea americanilor” în Europa de Est nu este una temporară sau conjuncturală, ci un angajament pe termen lung. Cum va putea România să culeagă și în alte domenii roadele acestei poziționări americane extrem de binevenită în termeni de securitate?
În anii 40 și 50 ai secolului trecut ”Vin americanii!” a fost strigătul de speranță al numeroșilor români reprezentanți ai mișcării de rezistență împotriva ocupației sovietice. Se ajunsese până într-acolo încât și bombardamentele Aliaților asupra Bucureștiului din primăvara și vara lui 1944 să fie hiperbolizate de o parte a presei ca ”beneficii pentru salvarea României”. Arc peste timp, americanii au venit!
Există deja nenumărate puncte comune în retorica celor două state care atestă ideea că această ”venire” a americanilor este un ”win-win situation” în termeni de asigurare a securității flancului estic al NATO. Cu atât mai mult în ultimii ani de zile definiți de agresiunea Rusiei în Crimeea, de escaladarea conflictului din Ucraina sau de instabilitatea zonei Mării Negre în general, România a demonstrat că poate fi ancora de stabilitate în regiune și partenerul de care au nevoie SUA și NATO pentru detensionarea situației și descurajarea unor conflicte ulterioare. La fel ca România, Statele Unite privesc cu îngrijorare situația instabilă a Republicii Moldova în urma crizei politice și financiare din ultimele luni. Există în același timp o viziune comună a celor două state privind creșterea prezenței NATO pe flancul său estic, iar țara noastră și statele NATO din Europa de Sud-Est și-ar dori un calendar mai accelerat inclusiv pentru deschiderea unor baze permanente ale Alianței în țările noastre. Pași în direcția creșterii prezenței militare NATO în regiune au fost deja făcuți, dacă amintim doar de deschiderea în septembrie anul trecut a 6 Unități de Integrare a Forțelor NATO (NFIU) în statele graniței de est a Uniunii Europene, inclusiv în România, acestea urmând a fi complet funcționale până la sfârșitul lui iulie 2016, conform anunțului de ultimă oră al reprezentanților NATO. Nu în ultimul rând, nu trebuie să uităm de activarea la sfârșitul anului trecut al Sistemului de apărare antirachetă de la Deveselu. În context trebuie amintite și deciziile luate de NATO la începutul lui octombrie 2015, la reuniunea de la Bruxelles, legate de dublarea efectivelor Forţei de reacţie rapidă şi mobilizarea de trupe în Europa Centrală şi de Est, dar și de crearea a două centre de comandă suplimentare, în Ungaria şi Slovacia, în contextul intensificării activităţilor militare ruse în Orientul Mijlociu. În același timp, această creștere a prezenței NATO pe flancul estic este naturală și necesară pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea Alianței (față de prezența masivă a infrastructurii NATO în Vestul Europei) și pentru descurajarea oricăror agresiuni externe în această zonă.
Venirea americanilor trebuie însă să devină realitate și în domeniile care țin de economia națională. Terenul este tot mai fertil, țara noastră a devenit un model de luptă anti-corupție în regiune, dacă nu în toată Europa, iar această realitate este clamată inclusiv de către partenerii noștri americani. Noile reglementări fiscale sunt și ele încurajatoare pentru investiții de amploare, cum ar fi cele americane. Alte realități economice arată că România este în cea mai bună situație macroeconomică de după 1989: creșterea peste media UE a economiei, inflația pe minus, excedent bugetar, cont curent aproape de plus. Este practic cel mai bun moment pentru venirea definitivă a americanilor și în economia românească, prin investiții de amploare în industrie, servicii, turism. România are nevoie de această dovadă de încredere din partea investitorilor americani, are nevoie de mesajele puternice ale partenerului nostru de la Washington în toate domeniile și pe toate componentele. Un parteneriat româno-american consolidat și la nivel economic nu poate decât să aducă beneficii ambelor state, potențând și mai mult colaborarea pe componenta militară și de securitate. Am încredere că toate aceste obiective vor primi atenția meritată din partea ambasadorului Hans Klemm, un diplomat care a demonstrat deja că își îndeplinește cu brio misiunea la București.
