Alba-neagra cu Elena Udrea. Semnificații

Nu subestimați parlamentarii din România. Imaginația și creativitatea lor întrec puterile unei persoane obișnuite. Majoritatea sunt niște supraviețuitori. Dacă erau niște ”John Doe”, n-ar fi supraviețuit în politică în ultimii 25 de ani.

În primăvară, în cazul votului pentru arestarea lui Șova, de care depindea și soarta lui Ponta, au găsit o chichiță relativ simplă în Senat. Regulamentul contrazicea Constituția, fapt pentru care au interpretat votul în acord cu prevederea din regulament favorabilă lui Șova. Au tergiversat emiterea unei hotărâri, ca să nu poată fi contestată la CCR, după care au pus repede regulamentul în ordinea constituțională, evitând o decizie a Curții care nu se mai putea aplica retroactiv. Trucul a fost păstrat la sertar pentru un personaj cheie, așa cum era prietenul de nebunii al lui Ponta. El nu mai poate fi repetat.

Astăzi trebuia salvată Elena Udrea. Trebuia inventat un alt truc, mai năstrușnic decât primul. S-au pus două rânduri de urne, unele pentru reținere, altele pentru arestare. Bila albă în urna neagră și cea neagră în urna albă înseamnă ”împotrivă”. Alb în alb și negru în negru înseamnă ”pentru”. Cum erau patru urne și patru bile, ”numărătorii” s-au trezit cu mai multe ”albe” în ”albă” decât ar fi trebuit să fie și mai puține ”negre” în ”neagră”, drept pentru care au decis respingerea cererii de reținere. La renumărare, însă, a ieșit cum trebuia. Se încuviințează reținerea, adică 24 de ore, se respinge arestarea, adică, cel puțin 30 de zile.

După acest ”hocus-pocus” cu bile, a început veșnicul scandal. Toate aceste ”aparențe” nu trebuie să ne înșele. Cei mai avizați dintre români au mai văzut cel puțin o dată în viață spectacolul în vreun iarmaroc de cartier, cu ”alba-neagra”. Niște băieți care promit să câștigi bani, unul manipulează piesele, altul se face că joacă și câștigă, altul comentează nervos, altul râde satisfăcut și încă vreo trei creează la sfârșit o învălmășeală din care ”fraierul” iese buimăcit, fără să priceapă prea bine cum i-a fost subtilizat portofelul. Și să nu ne flagelăm prea tare ca popor, nemții, francezii, suedezii au fost și ei fascinați, la un moment dat, de îndemânarea ”jucătorilor”.

Cam asta s-a întâmplat și azi. O punere în scenă: cu Dragnea care le cere colegilor să voteze la vedere, cu ”băieții” care plimbă urnele și instruiesc votanții cum să bage câte două bile în aceeași urnă, iar, la sfârșit, scandalul de rigoare care acoperă adevăratul scandal. Adevărata faptă, care ar trebui să-i mai scandalizeze încă o dată pe români, este solidaritatea parlamentarilor în jurul unor persoane care refuză să meargă în fața judecătorilor.

Cine a salvat-o pe Udrea de arestare? Parlamentul, desigur. Cine mai exact? Nu știm. A fost o îmbulzeală, o ceartă, partidele, deputații etc. etc. Ce a ieșit din urne? Încuviințarea urmăririi penale, încuviințarea reținerii (24h), respingerea arestării (30 de zile).

Nu mai puțin importante decât noul truc sunt semnificațiile acestui vot.

1. Parlamentarii nu vor mai încuviința nicio arestare a unui coleg de al lor. Este o revoltă a clasei politice împotriva sistemului judiciar. Se vor încuviința urmăriri penale, poate și rețineri de o zi, dar niciodată arestare. Procurorii vor fi nevoiți să adune probe cu suspecții în libertate, eventual, sub control judiciar.
2. PNL rămâne singurul partid care public apără justiția, votând sistematic la vedere pentru încuviințare tuturor cererilor procurorilor. Cât de credibili sunt în fața românilor? Cât de mult reușesc să se diferențieze de celelalte partide care formează o majoritate? Prea puțin. E prea devreme din punct de vedere al imaginii publice ca alegătorii să vadă în PNL ceea ce odinioară era PDL,pe când președinte al țării era Traian Băsescu. E puțin plauzibil ca oamenii care l-au salvat pe Vosganian, Dobre sau Chițoiu, cu doar doi ani în urmă, să se erijeze acum în apărătorii sistemului judiciar. De fapt, adversarii lor profită exact de acest mic amănunt, atunci când își calculează pierderile și câștigurile de imagine.
3. Astăzi s-a văzut cel mai bine cum PSD, împreună cu celelalte partide, încearcă să-i izoleze pe liberali și pe Iohannis, cei considerați astăzi deținătorii cheilor de la cufărul justiției și serviciilor secrete, așa cum, înainte, PDL, Udrea și Băsescu erau văzuți drept stăpânii inelelor de la cătușe.
4. Ar fi interesant de știut ce ordin au primit cei de la UNPR de la șeful lor suprem, autodeclarat, în iunie anul acesta, pavăza împotriva asaltului penalilor, acum două zile, însă, repudiat de însuși Iohannis, care i-a dat un sfat de-a dreptul otrăvitor.
5. De ce Udrea a fost trimisă în arest în iarnă de colegii ei, iar astăzi este salvată printr-un truc de iluzionism cu bile? Ce s-a întâmplat în ultimele nouă luni? A devenit Udrea mai periculoasă? Au atins procurorii un dosar sensibil ca un mușuroi de furnici? Duc ițele acestui dosar în multe zone ale politicii? Probabil că da. De altfel, Elena Udrea n-a încetat să insinueze că va târî mulți colegi după ea, dacă va mai fi încă o dată arestată. Dar nu e doar asta. Iohannis și PNL au dovedit în aceste ultime două luni că nu sunt suficient de puternici și nici inteligenți să preia frâiele puterii. PSD se mișcă mult mai bine, își revine în sondaje și l-au înlocuit pe Ponta cu un alt Ponta, doar ceva mai proaspăt și mai abil.
6. Următorul pas al acestei majorități, tot mai solidare și mai sigure, va fi amânarea semnării unui nou mandat pentru actualii șefi ai DNA până la viitorul vot popular, adică parlamentarele din 2016. Asta nu se poate face decât dacă PSD se va menține la guvernare, adică, mai clar, dacă Ponta rămâne pe scaunul lui. Dacă PSD și aliații săi vor reuși să preia următorul cabinet, atunci pârghiile vor fi smulse, fără prea mari eforturi, din mâna liberalilor și actualului Președinte.
7. Așa cum DNA a reușit în ultimul an să-i obișnuiască pe români cu instrumentarea unor cazuri celebre, cu rețineri la fiecare început se săptămână, partidele încearcă, la rândul lor, să facă o rutină din refuzul de a încuviința cererile procurorilor care atentează la libertatea persoanelor sus-puse. Mai pe șleau, pe măsură ce lupta anti-corupție, cu ambele fațete (ofensiva procurorilor și rezistența clasei politice), va deveni o obișnuință, un fapt cotidian, românii vor fi mai puțin sensibili la acțiunile politicienilor de blocare a justiției. Totul va fi privit ca un joc legitim, în care fiecare își folosește propriile instrumente împotriva celeilalte părți.