Premium
Ultimele date statistice ne arată o creștere de 7% a numărului de români care aleg să emigreze, pentru a-și câștiga existența în vest. După Siria, România este țara cu numărul cel mai mare de migranți. Conform datelor ONU, sunt 3,4 milioane de români plecați în afara țării. Am ajuns ca 9 români să plece din țară în fiecare oră.
Dacă ne uităm la „tabloul de țară”, cred că avem și explicația. Numărul românilor care aleg să plece crește de an la an, pentru că scade și speranța că lucrurile se pot îmbunătății în țară.
În domeniul economic, observăm că există o presiune din ce în ce mai mare asupra firmelor, micilor antreprenori. După ce Guvernul a adoptat o serie de măsuri care au dus la măriri de pensii și salarii, după ce au crescut cheltuielile bugetare, acum se vede cu ochiul liber că există o goană disperată după bani. Guvernul nu mai știe ce să facă, pentru a aduce bani la buget. Split TVA este ultima măsură care trădează disperarea acestui executiv. Tabloul exact al primelor 8 luni a fost descris foarte bine de deputatul USR, Claudiu Năsui:
„Câteva cifre sintetizează aproape toată povestea:
- investiții (incluzând cheltuieli de capital și programe de dezvoltare): -29.5%
- cheltuielile de personal: +21.4%
- asistență socială: +11.3%
- deficit bugetar: +109.2%
Astfel deficitul pentru primele 8 luni ajunge la 0.78% din PIB, față de 0.41% anul trecut. Speranța guvernului este să reușească să oprească creșterea deficitului la 3% prin creșteri de taxe, nu prin scăderea cheltuielilor.”
Cu alte cuvinte, cheltuim mai mult decât avem, tăiem tot ce putem la investiții și încercăm să astupăm găurile.
Noile accize pentru benzină exprimă exact problemele PSD. Ea este impopulară atât în mediul de afaceri cât și în rândurile cetățeniilor obișnuiți. PSD nu ar lua o asemenea măsură dacă nu ar fi nevoit sa încerce orice ca să echilibreze cât de cât bugetul.
Disperarea a ajuns la cote maxime. Am văzut cum Universitățile sunt silite să plătească drepturile salariale (cei 25% pierduți la tăierile din 2009) profesorilor din fondul de rezervă, pentru că Ministerul nu mai alocă banii necesari.
Toate aceste măsuri dau fiori mediului de afaceri. Aproape niciun antreprenor nu mai are vreo speranță și nici o așteptare din partea Guvernului. Toți încearcă să se conserve și să se păstreze pe linia de plutire.
Din punct de vedere social, avem un tablou la fel de trist. În sănătate, în învățământ, problemele sunt foarte mari. Se moare cu zile în spitalele din România, asta dacă „ai norocul” să prinzi un pat și să fii internat. În 25 ani în România, în București, statul nu a reușit să construiască un singur spital. Cele vechi au un număr insuficient de paturi, asta și din cauza faptului că de multe ori sunt preluați și internați pacienți din alte județe. Asta pentru că în provincie situația e și mai tragică.
În învățământ, avem o lipsă totală de predictibilitate. Vorbim de 25 de ani de aceleași probleme. Nu suntem în stare să schimbăm programa, ne bucurăm că facem un manual. De aceea, din ce în ce mai mulți români aleg să își trimită copiii, la studii, în vest, pentru că știu că acolo se pot dezvolta și se pot pregăti cu adevărat pentru a fi performanți pe piața muncii.
Citiți și: Cui folosesc, cu adevărat, manualele actuale?
Pe linia de ordine și siguranță, vedem că polițiștii sunt depășiți. Au un deficit de peste 7000 de cadre, pregătirea lor este deficitară și indiferent de faptul că sunt o grămadă de oameni care își fac meseria cu pasiune, efectul este dezastruos. În provinciei, multe orașe sunt capturate de clanuri, iar cetățenii corecți sunt obligați să se descurce pe cont propriu.
În Justiție asistăm la o luptă continuă. Politicienii încearcă să pună botniță DNA-ului, să îi aducă încet, încet la epoca Năstase. De partea cealaltă unele abuzuri ale DNA, în câteva cazuri celebre, au dus la crearea unei neîncrederi în instituția condusă de Koveși. Toate aceste lucruri sunt exploatate mediatic de PSD, încercând să creeze imaginea unei instituții care face „poliție politică”. Avem un război în interiorul CSM, avem un război în cadrul Inspecției Judiciare. Pentru cetățeanul simplu, este extrem de greu să cearnă toate aceste informații, mai ales când este bombardat de știri ce au rolul de a submina încrederea în instituții. În schimb, toate aceste lucruri duc la o debusolare constantă, la pierderea încrederii. Românul se simte din ce în ce mai singur în țara lui, mai lipsit de speranță. După 30 de ani de la Revoluție, suntem încă departe de momentul în care putem spune că România este o țară stabilă, cu instituții așezate, cu mecanisme sigure.
Din punct de vedere politic, perioada în care a ajuns România este poate cea mai proastă. PSD are o serie de miniștri ce pot concura la categoria Gâgă: Liviu Pop, Mișa, Daea. Cred că la această oră, poți spune că aceștia sunt cei mai proști miniștri pe care i-a avut țara, în ultimii ani. Avem un PSD care se chinuie să ne explice că se poate lua o „baltă” printr-o HG și acest lucru nu este o infracțiune,un partid de guvernământ care nu mai ține cont de nimic. A dat la începutul anului „măriri de salarii, măriri de pensii” și acum vrea liniște. Vor să aibă liniște, pentru a putea decapita DNA, vor să aibă liniște pentru a-și rezolva propriile interese. Încet, încet, vor să îl lase fără atribuții pe Iohannis, pentru a avea astfel puterea totală.
Opoziția este slabă. Fără lideri puternici. Da, este normal. E un plin proces de schimbare a clasei politice, doar că românul nu are către cine să privească, nu are în cine să investească încrederea sa. Nimeni nu este în stare să imprime speranța. La acest moment, nu poți să te uiți pe scena politică și să vezi un personaj care poate schimba lucrurile.
Iohannis este mult prea „moale”, mult prea „occidental” pentru acest context. Nu reușește să înțeleagă că în acest război este nevoie de o atitudine mai ofensivă. Armele președintelui sunt puține. Atribuțiile lui sunt limitate. Poate cea mai importantă „armă” este discursul. Trebuie să înțeleagă că electoratul are nevoie să vadă, să audă, viziunea șefului statului. Cum se raportează acesta la propunerile guvernului, cum se raportează la temele curente. Nu este o strategie câștigătoare apariția publică doar pe momentele de criză, doar când lucrurile au ajuns în momentul culminant.
Pe scurt, cam acesta este climatul din România. La aceste probleme, mai putem adăuga și altele. Românii pleacă din țară nu neapărat pentru că vor să câștige mai mult, ci și pentru faptul că aici nu pot vedea speranță, nu pot crede că lucrurile vor merge normal în țara lor. Anul viitor s-ar putea să avem o criză și mai mare, pentru că economic ne afundăm. S-ar putea, dacă mergem în ritmul ăsta, să avem o nouă cifră record, un număr mai mare de români care părăsesc România.
