Frâna care schimbă tot la alegerile din București: Cine a oprit o lovitură de grație deja anunțată

de Răzvan Zamfir, jurnalist

Am urmărit cu interes conflictul din ALDE, fiind convins ca subiectul criteriilor de integritate care îi provocau nopţi albe preşedintelui Tăriceanu va avea un final - oricare ar fi acela – de impact. Şi cu toate acestea, ceea ce ar fi trebui să fie lovitura de graţie împotriva preşedintelui Senatului, solicitarea de revocare pe care senatorul Nistor, liderul rebelilor din ALDE, a anunţat-o pentru luni, 24 octombrie, nu s-a întâmplat. Cum nu s-a petrecut nimic în acest sens nici marţi. Motiv pentru care, asistând timp de aproape o lună la o luptă pe viaţă şi pe moarte - sau, mai bine spus, pe integritate şi pe corupţie -, trebuie să mă întreb: de ce a tăcut luni senatorul Vasile Nistor?

Pentru presa apropiată celui de-al doilea om în stat, războiul criteriilor de integritate n-a existat. Pentru cititorii de presă scrisă, însă, a fost un subiect de-a dreptul viral. Pe scurt, în cifre, fără a emite pretenţii de studiu sociologic, putem estima că, dacă în urmă cu două săptămâni, articolele care vizau războiul lui Nistor cu Tăriceanu se apropiau de 1 milion de vizualizări – atacurile şi contraatacurile fiind preluate de site-urile de stiri din teritoriu aproape zilnic –, acum cifra s-a dublat. S-a dublat pentru că şi mesajul împotriva penalilor din ALDE a fost dublat de preşedintele Iohannis, ieşit - pentru prima dată, atenţie! – în ofensivă directă împotriva unui politician, împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu.

Chiar şi sincronizarea a fost interesantă, în condiţiile în care tema unei scrisori deschise semnate de Vasile Nistor despre scutul pe care Tăriceanu îl face în jurul penalilor a fost preluată şi reluată de Preşedintele României după doar câteva ore.

O scrisoare deschisă adresată în urmă cu o săptămână de (pe atunci) co-preşedintele executiv ALDE către liderii partidelor politice se referea şi anunţa solicitarea de revocare a domnului Tăriceanu din funcţia de la Senat. Miza, bineînţeles, nu o reprezenta debarcarea preşedintelui Senatului, ci limpezirea apelor. În faţa unei astfel de solicitări, la vot, am fi aflat cu certitutdine de care parte a luptei antijustiţie se află fiecare partid şi fiecare senator.

Partidul Social Democrat s-ar fi aflat în situaţia de a alege între parteneriatul politic cu Tăriceanu şi recunoaşterea unor principii de integritate. Care, înţeleg, sunt aplicate cel puţin parţial în cazul listelor pentru Parlament: Ion Călinoiu, de exemplu, condamnat doar în primă instanţă, a fost scos de pe listă deşi nu există nicio decizie definitivă împotriva sa. Principii de integritate, iată.

Partidul Naţional Liberal, pe de altă parte, nu putea invoca nicio motivaţie logică pentru care să evite revocarea lui Călin Popescu Tăriceanu din fruntea Senatului.

Şi cu toate acestea... Cu toate acestea, Vasile Nistor nu a rostit solicitarea anunţată. Solicitarea de revocare a lui Tăriceanu a rămas doar o idee dintr-o scrisoare deschisă promovată cu mult entuziasm în presă, după ce timp de o lună a fost principalul motor al taberei reformiste din ALDE.

De ce? Putem încerca o serie de explicaţii, toate plauzibile şi fiecare cu acceaşi concluzie tristă pentru preşedintele Iohannis.

1. Negocierile PSD. Liviu Dragnea ar putea fi unul dintre artizanii tăcerii lui Nistor, pentru că motivaţiile sale sunt diverse şi solide. În primul rând, orice idee de integritate e îndreptată împotriva sa, chiar dacă mulţi comunicatori PSD încearcă să acrediteze ideea ca Liviu Dragnea nu este condamnat pentru infracţiuni de corupţie. Apoi, să nu uităm că funcţia pe care o exercită Tăriceanu e un cadou de la PSD. Şi, cel mai important, PSD a reuşit să-i aplice o corecţie politică Preşedintelui României, implicat direct în ofensiva împotriva preşedintelui Senatului. „Individul” n-a fost revocat, în ciuda punctului de vedere exprimat public de Cotroceni. Cum a reuşit PSD să oprească solicitarea anunţată de senatorul Nistor? Poate așa cum reușește să-și impună, de regulă, punctul de vedere. Prin negocieri. Cu un PNL slăbit de rezultatul slab de la locale și cu Tăriceanu rămas încă în cărțile electorale, Liviu Dragnea e la un pas distanță de a forma o majoritate după alegeri și, evident, de a controla Guvernul. O funcție executivă, după momentul 11 decembrie, i-ar putea fi oferită senatorului Nistor, un om cu experiență inclusiv la nivel guvernamental, nu-i așa?, fost secretar de stat.
2. Greșelile PNL. Varianta unei cauze liberale pentru stoparea demersurilor împotriva lui Tăriceanu ridică, însă, mai multe semne de întrebare. De la bun început, orice analiză demonstrează că scoaterea ALDE în afara jocului politic ar favoriza Partidul Național Liberal, căci bazinul exploatat electoral de Tăriceanu e format în pondere semnificativă din ex-votanți PNL. Un vot pentru revocarea președintelui Senatului, din rațiuni de ordin principial, ar fi însemnat o asumare definitivă a criteriilor de integritate. Ar fi însemnat, de exemplu, ca asocierea cu personaje condamnate sau chiar și cercetate penal să înceteze, iar politicienilor precum Mircia Muntean sau Cătălin Cherecheș să nu li se mai permită să susțină PNL, nici măcar din afara partidului. Dar, esențial, asumarea criteriilor de integritate într-o manieră totală ar fi deranjat o znumită zonă a ”greilor” din umbră, lideri formali sau informali ai organizațiilor județene care, prin pârghii financiare și de influență, pot schimba deciziile centrului. Și într-o astfel de ipoteză, în care liderii fără chip au forțat o decizie, iar centrul a scăpat situația de sub control, senatorului Nistor i s-ar fi putut oferi ceva post alegeri. Totuți, și PNL se așteaptă să preia Guvernarea două luni, prin Cioloș.
3. Alianța corupților. Dincolo de ingineriile politice pe care le-ar fi putut pune la cale cele două mari partide politice din rațiuni electorale, există și ipoteza unei mobilizări transpartinice a corupților. Penalii, cei pe care însuși Președintele Iohannis sugera că i-ar proteja Călin Popescu Tăriceanu, ar fi direct interesați ca ideea criteriilor de integritate să rămână strict în plan ideatic, fără un vot în acest sens. Bineînțeles, un astfel de scenariu ar presupune ca partidele să-și fi pierdut și ultimul control intern instituțional, iar România, indiferent de câștigătorul formal al alegerilor, să fie condusă de grupuri de interese. O teorie dramatică, dar nu imposibilă.

Indiferent, însă, de motivul pentru care solicitarea revocării lui Călin Popescu Tăriceanu nu a mai avut loc, așa cum anunța calendarul dat publicității de Vasile Nistor, marele pierzător devine Președintele Klaus Iohannis, urmat, în subsidiar, de Partidul Național Liberal. Pentru că după declanșarea ostilităților de către liderul de la Cotroceni, cei care-și asumă deschis politica sa, adică liberalii, nu doar că nu au reacționat la ideea debarcării lui Tăriceanu, dar i-au și asigurat cale liberă electorală la București, printr-o listă de candidați necombatanți.

Niciun lider al Partidului Național Liberal nu candidează la București și niciun membru al partidului nu figurează pe lista de la Senat, pentru a-l contra, măcar simbolic, pe Călin Popescu Tăriceanu. Vasile Nistor, despre care liderul ALDE sugera că și-ar fi asigurat un loc eligibil pe listele PNL, nu figurează nici măcar pe pozițiile neeligibile.

Iar aici apare un mare semn de întrebare. Pe de-o parte, surse din PNL confirmă, pentru HotNews.ro, că Nistor a fost ”luat în calcul pentru un nou mandat de senator”, dar a refuzat, pe de altă parte nu există nicio reacție oficială a liderului disidenților din ALDE. Participarea în alegeri era o ocazie excelentă prin care fostul co-președinte executiv putea coborî ALDE sub 5%, împingându-l astfel pe Tăriceanu în afara vieții politice. Or, nu avem nicio justificare pentru care Vasile Nistor a refuzat să îl concureze, fie și simbolic, repet, de pe un loc neeligibil, pe adversarul său declarat. De ce nu ar fi vrut, de pe locurile 5, 6 sau oricare, de pe lista pentru București, să-și continue lupta cu cel pe care l-a numit continuu, în ultima lună, ”protectorul penalilor”? Nu știm.

Știm, însă, altceva. Anume că pasivitatea PNL a permis ca Iohannis să fie lăsat in ofsaid, iar Tăriceanu lăsat liber pe culoarul electoral din Capitală, care-i va permite să treacă ALDE peste pragul de 5%. Astfel, PSD va avea un partener sigur într-o viitoare guvernare de stânga, iar Tăriceanu va putea deveni, așa cum anunța recent la un post de televiziune, candidat la alegerile prezidențiale din 2019.

---

Citeste-l pe Razvan Zamfir pe www.lumearomaneasca.ro si pe www.razvanzamfir.ro