Premium
Pandemia de coronavirus şi seceta din această primăvară au evidenţiat problematica lanţurilor de producţie şi distribuţie a alimentelor şi dependenţa României de importuri. Cei care au avut ochi să vadă, urechi să audă şi minte să înţeleagă au ajuns la concluzia că agricultura nu este doar o ramură economică importantă, care angrenează o bună parte a românilor din mediul rural, ci şi o chestiune de siguranţă naţională. La fel cum, foarte probabil, s-au întrezărit primele semne că următoarea criză majoră la nivel mondial va fi cea alimentară.
Având în vedere aceste consideraţii, este foarte important ca o parte a celor 33 de miliarde de euro pe care România urmează să-i primească de la Uniunea Europeană (sub formă de granturi sau împrumuturi cu dobânzi mici) să fie alocaţi refacerii şi dezvoltării sistemului de irigaţii la nivel naţional. Să nu mai stăm, aşa cum s-a întâmplat în prima jumătate a acestui an, să ne rugăm către cer să vină ploaia izbăvitoare. Trebuie acţionat pe două zone concrete ale agriculturii: a) Decolmatarea canalelor de irigații, repararea sistemelor de pompare, achiziția de sisteme fixe și mobile de irigații și furnizarea gratuită a apei, timp de trei ani, în zonele afectate de secetă; b) Realizarea de centre de colectare legume, fructe și zarzavaturi în marile bazine legumicole și producătoare de fructe.
De asemenea, vreau să atrag atenţia autorităţilor centrale asupra unor aberaţii administrative şi birocratice care se petrec în provincie. Exemplu concret: Inspectoratul de Stat în Construcţii s-a apucat să aplice amenzi cu un zel demn de o cauză mai bună beneficiarilor sistemului de irigaţii din judeţul Galaţi pentru că s-ar fi făcut anumite modificări care, în opinia ISC, nu au fost avizate legal. Astfel, au fost aplicate multiple amenzi de 50.000 de lei (peste 10.000 de euro) mai multor fermieri organizaţi în FOUAI (federaţia organizaţiilor utilizatorilor de apă pentru irigaţii) Câmpia Covurlui pentru o pretinsă neregulă la sistemul de repompare a apei.
Mi se pare o crimă să încerci să-i distrugi cu amenzi pe fermierii din judeţul Galaţi care îndrăznesc să se folosească de sistemul de irigaţii. La ce bun să mai ai acest sistem dacă ISC nu te lasă să-l foloseşti legal? De ce s-au dat amenzi direct şi nu au existat avertismente în prelabil? De ce s-a ajuns în punctul în care, în loc să li se pună celor din FOUAI în vedere corectarea neajunsurilor, se încearcă omorârea lor? Are cineva oare interes să pună mâna pe cele 75.000 de hectare pe care le are în administrare FOUAI Câmpia Covurlui? Sunt întrebări care trebuie să preocupe decidenţii politici care, altfel, susţin sus şi tare că agricultura este una dintre căile de ieşire din actuala criză.
Sper că acest semnal de alarmă pe care îl trag îi va trezi la realitate pe decidenţii guvernamentali şi vor înţelege că irigaţiile trebuie să reprezinte o prioritate şi că viaţa fermierilor trebuie uşurată, nu îngreunată de aberaţii normative sau de lipsa unei comunicări între instituţiile statului.
